Aruncată în vis II: Captivi

Douăzeci şi şapte

Acum ştiam ce este şi cum ar trebui să o folosesc. În loc să o las pe toată să țâșnească afară din mine, împrăștiindu-se prin cameră. Mi-am concentrat întreagă energie asupra încheieturilor. Le simţeam de parcă mi-aş fi băgat mâinile în foc, însă nu m-am oprit. M-am concentrat în continuare asupra lor şi a cătușelor de plastic.

Simţeam miros de plastic ars, iar încheieturile începeau să mă usture acolo unde pielea intră în contact cu materialul încins. Strângând din dinţi m-am concentrat în continuare, repetând cuvintele învățate de la Tara pentru o vrajă de foc.

Curând plasticul cedă iar mâinile mele erau libere. Instantaneu am ţâşnit în picioare, repezindu-mă spre Chris. Dar n-am apucat să fac doi paşi spre el căci am fost lovită de un fel de câmp de forţă. M-am trezit zburând înapoi, lovind scaunul de pe care tocmai mă ridicasem, dărmându-l.

Nu mi-a fost greu să înţeleg ce fusese ceea ce mă lovise. Un câmp de forţă ar fi sunat a SF, însă vraja de blocaj a lui Ally era ceva real. Cealaltă vrăjitoare, de a cărei prezenţă aproape că am uitat, intră acum în câmpul meu vizual, având pe chip cea mai nebună expresie dintre toate.

― În sfârşit, spuse ea. Poate că nu te pot omorî, dar nu a menționat nicăieri că nu te pot... ciufuli puţin.

― Să te văd, prieteno!

Mă repun pe picioare, abordând ceea ce speram eu a fi o poziţie de luptă. Nu prea ştiam cum anume ar trebui să mă lup sau să-mi folosesc puterile în mod defensiv. Sincer, nici la lupta corp la corp nu mă prea pricepeam. Abia dacă ştiam să lovesc corect cu pumnul. Şi asta doar în cazul în care loviturile mele puteau şi catalogate drept corecte.

Ally zâmbi, şi întinse mâinile în faţă. N-am văzut exact valul ei de putere, însă l-am simţit. Din reflex mi-am dus mâinile la faţă, încercând să previn lovitura ei.

Însă aceasta nu mai veni. Valul de energie se împrăștie în jurul meu, corpul meu radiind parcă de electricitate statică. Îmi simţeam fiecare nerv întins la maxim, simţurile mele fiind mai clare ca niciodată. Şi pentru prima dată în viaţa mea, mă simţeam puternică.

Însă pe Ally nu o impresionă prea tare mişcarea mea. Zâmbetul îi deveni conspirativ, abordând acea atitudine de superioritate.

― Oi fi tu cea mai puternică vrăjitoare, Luna, însă e inutil dacă nu-ţi stăpânești puterea. Iar tu nu poţi face asta.

― Hai nu zău? i-o întorc eu, concentrându-mi energia în mâini, repetând aceeaşi vrajă de foc de mai devreme.

De data asta însă nu mai topi nimic. În schimb din palmele mele au ţâşnit flăcări. Ceea ce era destul de impresionant. Şi am lăsat asta să mi se urce la cap, lăsând garda jos o secundă. Suficient timp ca Allison să profite de neatenția mea şi să mă arunce prin cameră, făcându-mă să zbor în cealaltă parte a încăperii, lovindu-mă de Chris.

Ne-am prăbuşit.

― Nu e îmbrăţişarea la care m-am aşteptat, spuse Chris, dar merge şi aşa.

El fu primul care se repuse pe picioare, ajutându-mă şi pe mine să mă ridic.

În tot acest timp atacatori noştri câştigară teren, încolțindu-ne. Chris mă trase aproape de el, protejându-mă cu trupul său şi ţinându-mă cât mai departe de Dominic cu putinţă. Privea în jur tensionat, căutând o cale de scăpare. Nu se vedea nici una la orizont.

― Îţi mai aminteşti prima vrajă pe care ai făcut-o? mă întrebă brusc.

― Mda, dar nu e momentul oportun de depănat amintiri, Chris.