Maestra evadării

[Circul negru]

     Susanna avea să iasă de la carceră abia peste câteva zile, în urma scenei deloc plăcute pe care o făcuse în sala de vis a vis. Fusese încuiată precum un animal sălbatic, fără drept la replică și fără pic de ajutor din partea nimănui. Cui îi păsa, până la urmă, de problemele ei, când toți aveau atâtea probleme pe cap? Rămăsese singură în cercul mic de umbră și mucegai. Ușa i s-a trântit în față și ea a rămas pe podea, în genunchi, rugându-se la un Dumnezeu care o uitase de multă vreme. Nu o mai auzea nimeni.

        Femeile au mers în sala de mese, înghesuindu-se pentru tăvile de mâncare, dându-și coate și priviri urâte, înjurând în barbă sau făcând mișto. Cassian se așază în colț, sprijinidu-și spatele de zid, fiind responsabil pentru a le supraveghea în ziua aceea pe parcursul mesei. Era agitație, la fel ca întotdeauna. O zări pe Malikah luând peste coadă un măr și trântindu-se plictisită la o masă oarecare, și pe Luna strigând ceva către ea, în râs, dar nu auzi și ce anume îi spusese. Luna luă o tavă și se strâmbă amuzată către ea, apoi își îndreptă atenția către porțiile de mâncare rece și cenușie. Se strâmbă, privind înapoi spre brunetă, iar aceasta ridică din umeri, indicându-i mărul mușcat. Ia un măr, mimă. Luna aruncă tava și îi urmă exemplul, luând un măr și așezându-se în cele din urmă lângă ea.

       Câteva momente mai târziu, în cantină intră Bambi, având chipul foarte palid și părul strâns aiurea la spate, câteva șuvițe încadrându-i chipul pistruiat și obosit. Era încă și mai slabă, încă și mai tristă. Privi în jurul ei cu suspiciune și frică înainte de a se așaza la rând, iar privirile deținutelor o fixaseră cu amuzament și răutate. Femeile așteptau o reacție din partea temutei Malikah. Așa funcționau lucrurile, cel ce se lasă călcat în picioare, în scurt timp, era zdrobit. Iar Malikah îi permisese în fața tuturor să o rănească. Era un spectacol sold out pentru care toată lumea așteptase cu nerăbdare și entuziasm, știind că doar conflictele și încăierările le mai puteau condimenta puțin viețile compromise.

         - A venit novicea, vorbi Luna cu gura plină. Ce-i facem? O tundem cheală? Îi amputăm gâtul? Îi facem fermoar la cap? râse.

         - Dacă aș fi corectă, zise Malikah, ar trebui să-i înfig un cuțit în burtă. Drept dovadă de egalitate, mestecă liniștită o bucățică de măr.

         - Și nu vrei să fii corectă? râse. Parcă nu suportai nedreptatea. Erai acest înger negru al dreptății.

         - Și tu parcă nu suportai violența inutilă, i-o întoarse amuzată. De ce ești așa o războinică azi, Luna?

          - O fac în numele iubirii, îi făcu cu ochiul.

          - Hă? făcu, nelămurită. Iubire? Aici? Uiți că suntem într-un mormânt imens. Parcă vorbeam de fermoare la cap.

           - Adevărul este că doar testez o teorie, șopti țiganca, ochii ei strălucind ca cei ai unei păsări de pradă. Teoria mea este că nu ar fi chemat ambulanța pentru oricare dintre noi, își putea pierde slujba, îl indică discret pe bărbatul ce le păzea din colțul sălii. Malikah se apropie, devenind brusc mult mai interesată.

            - Cassian? o întrebă, înălțându-și sprâncenele.

            - Chiar el, aprobă entuziasmată. Am eu ceva, intuiția vrăjitoarei cea rea. A picat în cap după tine, i se scurg ochii când treci pe lângă el. Te place mult, drăguțul. Te vrea pentru el.

             - Într-adevăr? se lasă încet pe spate, gânditoare. Iubire mare, zici? își întoarse privirea către Bambi, care își primise tava cu mâncare și se îndrepta timorată către mese.