Semnul lui

Ne fixăm cu privirea

Meredith

Aiden nu mi-a mai adresat o vorbă de când am intrat. Ne-am așezat la masă cu prietenii lui, care nici nu s-au obosit să se prezinte, dar mi-au dat din cap, și s-au asigurat că nu stau lângă mine la masă. Aiden s-a așezat între mine și Louis, sau cel puțin bănuiesc că numele îi este acesta, pentru că Aiden mi-a povestit în urmă cu o zi de un prieten de al său, cu părul lung și blond, dar rădăcini brunete, ce poartă întotdeauna tipul de ochelari prin care nu poți să-ți dai seama de culoarea ochilor. Prea puțin mi-a atras atenția el, pentru că iubita lui este mai mult decât deosebită. Pot să afirm, că toate femeile pe care le-am văzut în clubul acesta, sunt speciale. Nu am reținut numele ei, și nici nu am avut ocazia să conversez cu ea, datorită iubitului ei, care i-a tras scaunul aproape lipit de el. Are un corset alb, strâns pe talie, evidențiind postura dreaptă și silueta, fiind asortat cu o fustă puțin mai jos de genunchi, bej deschis, aproape confundabil cu tonul de culoare a corsetului, dar și a genții pe care o ține în mână. Părul blond și strâns într-un coc, îi avantajează forma ovală a feței, dar și ochii mari, căprui. Buzele ei sunt un fel de nud, iar nasul îi este sculptat parcă de un artist, și unul extrem de priceput. Frumusețea ei pare ireală.
Aiden își întoarce privirea spre mine, și își apropie gura de urechea mea, din cauza piesei de pe fundal ce ne împiedică să ne auzim. Îmi pun părul pe umărul stâng ca să îl las pe Aiden cât mai aproape, dar în momentul în care se apropie, și îi simt respirația pe gâtul meu, mă regăsesc căutându-l pe Ronald cu privirea. Știu că urmează să fie în club, și vreau să îl fac invidios cu Aiden, dar nu are voie să facă parte din micul joc dintre mie și Aiden. Și sincer, nu înțeleg ce naiba fac... De ce îmi pierd vremea jucându-mă, când eu am rămas pentru Ronald. Am rămas să mă răzbun pe fostul meu logodnic, așa că de ce locuiesc cu Aiden, și de ce îl las să mă folosească? Poate totul a fost o greșeală, pentru că ultimul lucru pe care îl pot face, este să mă îndrăgostesc de Aiden, care nici măcar nu mă dorește. Am învățat toată viața mea, și am o facultate și un job bun. Am stimă de sine, iar Alex mă așteaptă acasă. Vreau doar să mă răzbun pe ticălosul de Ron, dar tot mă mențin în același loc, și simt că nu progresez deloc.
Adevărul este că sunt atrasă de Aiden, dar atât. Știu că Ron urmează să fie aici, așa că de ce să nu mi petrec timpul distrându-mă până ajunge? Mă poate vedea doar alături de Aiden.
- Începem jocul? Îmi șoptește în ureche, și mă aduce din gândurile mele amăgitoare.
Vreau să renunț, dar trebuie să îmi iau revanșa, atât pentru mine, cât și pentru Alex, iar până vine Ron, de ce să nu mă distrez? Oricum câștig pariul cu Aiden. Aș putea face asta, sau să stau pe canapea cu prietenii insuportabili a lui Aiden și să mă simt lăsată deoparte.
- Da, da putem, spun eu scuturând din cap, ca și cum în acest mod, le-aș face zbor gândurile inutile.
Vreau doar să îmi fac mintea să tacă. Atât îmi doresc. Să tacă, ca să nu mă simt vinovată pentru fiecare lucru pe care îl fac.
- Hei, mă oprește el, punându-și mâna pe umărul meu, în momentul în care mă ridic de pe scaun. Ești bine?
Nu, pentru că duc lipsa singurei persoane care îmi poate calma gândurile. Persoană care mă ajută să respir, într-o mare fără oxigen. Și am fost atât de stupidă să cred că le pasă și altora. Alex e un om bun, și nu merită aberațiile lui Ron, dar mai ales eu. Eu nu am meritat să fiu părăsită în fața altarului, cu toți cunoscuții de față și toate planurile noastre. Să nu mai spun că mi-a spus că am fost abuzată...
- Sunt bine, îi arunc eu cuvintele ca să nu insiste pe subiect.
Îmi iau paharul de pe masă, și termin în câteva secunde băutura, pentru că pentru operațiunea ce urmează, o să am nevoie de mult curaj. Mă șterg în jurul buzelor, ca să fiu sigură că nu mi-am întins rujul pe față. Îmi dau cu degetul, dar mâna din spatele meu, mă întoarce și îmi ține brațul blocat. Se uită la fața mea, și în timp ce îmi zâmbește un surâs patetic, îmi cere permisiunea să își pună degetul pe bărbia mea.
- Pot?
Dau din cap, și îmi șterge părtica de ruj întinsă, deși în ultimele secunde, îmi lasă impresia să ce se mișcă mult prea lent. Nu îi acord nici ochii de cățeluș, nici cei de Bambi, pentru că mă simt în momentul acesta blocată printre gânduri. Pentru mine totul e un joc, dar dacă e și pentru el? Dacă ăsta este modul lui de a se răzbuna pe Ronald? Rănindu-mă pe mine? Oricum, dacă o face, este mult mai stupid decât credeam, pentru că Ron nu are nici un sentiment pentru mine, nici măcar de ură. Dar când o să plec de aici, o să fie mai mult decât ură.
- Încerci să tragi de timp?
Își schimbă în mai puțin de o secundă, modul în care mă privește. E mirat.
- Chiar crezi că nu vreau să ne jucăm?
Rânjește, dar nu în modul drăguț, care mă face să vreau să îl îmbrățișez instant, dar modul în care vreau să îi plesnesc zâmbetul de pe față, pentru că furia mea pe Ronald îmi domină sufletul.
- Dacă nu îți este frică că pierzi... știi că poți renunța oricând.
- Bine Mer, îmi zice amenințător.
Trece pe lângă mine, cu umerii drepți, lăsându-mă în urmă să mă holbez la următoarele sale cuceriri. Lumea îi face loc, fără să trebuiască să împingă pe cineva la o parte, dar cred că datorită atitudinii. Nu îi pare rău dacă lovește pe cineva, sau dacă jignește, pentru că e clubul lui. Îi înțeleg încrederea în sine. Clubul ăsta e casa lui, și poate să facă ce vrea. Cât despre cuceriri, bineînțeles că va avea, pentru că e Aiden, nu găsesc nici un motiv pentru care fetele să nu îi acorde atenție, dar sper că nu va rezista orgoliului când mă va vedea lângă altul, și va renunța el primul. Și mă rog din toată inima mea, să câștig, pentru că mă joc afurisitul ăsta de joc din două motive. Să văd fața lui Aiden cum cade când pierde, și pentru că mă plictisesc până ajunge Ron. Ultimul lucru pe care am voie să îl fac este să pierd.
Caut cu privirea paharul lui Aiden de pe masă, dar este gol. În momentul acesta, aș fi avut nevoie de încă un pahar, pentru că modul în care Aiden trece prin mulțime și își găsește locul în centru, îmi ridică nivelul de stres, în special pentru că acolo voi fii și eu în mai puțin de un minut.
- Poți să îl iei pe al meu, îmi spune iubita lui Louis, făcând semn spre pahar.
Vreau să refuz, dar trag cu ochiul spre Aiden, care s-a pierdut printre oameni, și îmi cresc bătăile inimii în mod alert. Îi zâmbesc fetei, și mă aplec să iau paharul, care îl termin în câteva secunde, și îl pun înapoi pe masă.
- Cum te cheamă? strig eu deasupra mesei, încercând să înfățișez un zâmbet cald, deși pișcătura din gât mă împiedică.
- Ava, îmi strigă, deși muzica tare mă face să mă îndoiesc că într-adevăr ăsta este numele ei.
- Mulțumesc, Ava.
Îmi dă din cap, și sunt sigură că și-a dat seama de cuvintele spuse, uitându-se la buzele mele.
Trag aer în piept, ca să îmi recapăt curajul și intru în mulțimea de oameni, dar diferența este că eu trebuie să mă împing în oameni ca să îmi facă loc. Văd nenumărate fețe, deși încerc să privesc doar la picioare până ajung în mijloc, unde l-am văzut ultima oară pe Aiden. Îl fixez cu privirea, fiind lângă un bărbat mai în vârstă, ce dansează cu iubita sa. Aiden se întoarce cu spatele spre mine, și în prima secundă în care pășește în direcția opusă mie, îmi dau seama unde vrea să meargă, pentru că la mai puțin de trei metri, se află o față cunoscută. Fata pe care am văzut-o data trecută în club, cea cu medalionul "S", bucle de un blond deschis și ceas pe mâna dreaptă, îl îmbrățișează pe Aiden, lasându-l să își înconjoare mâinile în jurul taliei sale. Când se despart din îmbrățișare, îi șoptește ceva la ureche, iar S se întoarce cu spatele la mine, el fiind în permanență cu mâna pe ea. O să îi spun Scarlett, pentru că ăsta mi se pare cel mai potrivit nume pentru ea.
Mă fixează cu privirea, făcându-mă să arăt ca o idioată, pentru că doar stau și mă holbez la el. Și sunt o idioată, pentru că m-am băgat în asta și nu am voie să pierd. O mână mă atinge blând de la spate, și îmi prinde în final brațul. Îmi întorc privirea, și din dreapta mea vine un bărbat, ce se pune cu spatele spre Aiden. Părul îi este de un blond nisipiu, având o șuviță ce îi cade pe frunte. Doar faptul că poartă costum negru, ce îi vine pe corp la perfecție, și că este de înălțime cu mine, îmi este de ajuns. În sfârșit pot să mă uit în față, și nu este necesar să îmi ridic privirea, și acum pot să îl văd și pe Aiden, dacă mă strădui. Își pune mâinile în jurul taliei mele, iar eu îl las să mă ghideze, pentru că nu sunt atentă la nici un pas făcut, sunt doar cu ochii pe Aiden, iar el cu ochii pe mine. Îmi mut privirea la partenerul meu, și observ că nici el nu mă privește, dar se uită în spatele meu. Îl ignor în primele minute de dans, dar apoi îmi întorc privirea în spate de curiozitate, și observ o tânără, identică cu Scarlett, ce are mișcări atrăgătoare, dar nu îl privește pe tipul din fața mea.
- Cine e fata? Îl întreb, continuând să mă uit la ea, fiind mai mult ca sigură că ea nu o să mă observe, pentru că este mai mult decât centrul atenției. E o stea.
- Prietena mea cea mai bună, îmi spune în ureche, mâhnit, continuând să ne holbăm amândoi, chiar dacă nu ne oprim din dansat.
- Îți place de ea, îi zic, fără să mă pot abține din zâmbit, când văd modul în care o privește.
Dar după cum observ, ei nu îi prea place de el. Nu se uită nici măcar o secundă în direcția noastră, și pentru un minut, uit și eu de Aiden, căreia îi arunc o privire, ca să văd în ce stagiu este.
- Ce? Nu, nu îmi place... zice rușinat de situație.
- E frumoasă, îi zic, lăsându-mă pierdută în mișcările sale.
Trage aer, și când se convinge că nu are pe cine să mintă, îmi afirmă remarca.
- Este cea mai frumoasă fată pe care am cunoscut-o.
- Și atunci de ce ești aici cu mine? Îi strig în ureche,
schimbându-se melodia într-un remix, ce trezește interesul multora la dans, dar și se mărește volumul pieselor.
- M-a refuzat, îmi răspunde.
- Și eu am un cavaler în spatele tău, pe care trebuie să îl fac invidios. Mă rog, trebuie să îi demonstrez ceva.
Se întoarce cu privirea înspre Aiden, și îl analizează.- Bărbatul cu blonda în fustă roșie?
- Da!
- Arăți bine, dar e greu să concurezi cu așa ceva.
Ce urât a spus-o. De parcă nu știam și eu asta.
- Poți doar să mă ajuți să îi atrag atenția la bărbatul ăla, te rog?
Se gândește dacă să îmi ofere ajutorul, dar când observă modul în care Aiden îi atinge blând spatele gol lui S, îmi răspunde hotărât.
- Te ajut, spune indiferent.
- Tu ai nevoie de ajutor? Cu ea? Îl întreb, arătând spre blonda din spatele meu.
- Nu... sunt bine. Dar te ajut oricum. Până la urmă, când o să îmi mai ceară o fată ajutorul să își facă iubitul gelos? Iar eu tot ce trebuie să fac este să dansez cu ea.
- Mulțumesc, și el nu e iubitul meu, spun negând din cap.
- Cum spui tu, zice neconvins de afirmația mea.