Semnul lui

Mă sufoc

Meredith

- Înțeleg, dar nu mă pot întoarce săptămâna aceasta. Doctorul mi-a spus că trebuie să mă izolez cel puțin încă o săptămână, și să continui tratamentul, altfel risc să am probleme cardiace pe viitor.

- Chiar nu îmi pasă de problemele tale cardiace, domnișoara White, pentru că nu mi-ai prezentat nici o foaie pe care să am dovada scrisă că ești într-adevăr bolnavă, și nu ești aptă de lucru. Fie îmi prezinți foaia semnată de doctorul tău de familie, și te scutesc de încă câteva zile de lucru, fie te prezinți mâine la serviciu. Dacă nu faci nici una dintre cele două, atunci va trebui să te concediez.

- Înțeleg, dar...

- Am fost drăguță și nu ți-am cerut pe săptămâna trecută nici o  dovadă, pentru că apreciez toată munca depusă de tine în ultimele luni, și am sesizat că au fost zile în care ai rămas și peste program, dar nu putem continua în acest mod Meredith. Îți dorești jobul acesta?

- Normal că mi-l doresc, am muncit ani întregi pentru...

- Atunci te rog ia-l în serios. Mâine în laborator la ora nouă dimineața sau foaia trimisă de doctor.

Răsuflu apăsător, fiind extenuată de toată discuția purtată, și ochii mi se umplu de lacrimi când conștientizez că planul meu se prăbușește, la fel ca și dorința mea puternică de a-mi lua revanșa pe Ronald. Nimic nu iese conform așteptărilor mele. Am lucrat în ultimele luni mai mult decât toți colegii mei la un loc, și mi-am pus sufletul în cercetare, și toate subiectele pe care le aveam de abordat. Am încercat din răsputeri să fiu observată, și să câștig respectul oamenilor, iar acum...? Cariera înseamnă mult pentru mine. Am studiat patru ani în facultate doar materii precum, microbiologia celulară, chimia analitică, statistică matematică și biologia celulară, fiindu-mi mai mult decât greu, pentru că încercam mereu să fiu printre cei mai buni din grupă. Și am reușit. Am fost remarcată de profesorii mei, și am obținut note mari pe aproape toate lucrările. Nu am avut probleme cu înțelegerea materiei, și dacă am sesizat că o materie nu o stăpânesc conform așteptărilor mele, rămâneam în bibliotecă până se făcea beznă afară, și erau doar scaune goale în jurul meu. Pe timpul iernii, trebuia să schimb două autobuze ca să ajung la librăria cea mai mare din zonă, și să îmi cumpăr cărțile necesare studierii. Am mers prin zăpadă până la bibliotecă și înapoi, și nu m-am plâns vreodată. Nu am simțit nevoia, dar acum o fac. Biologia a fost viața mea, și întotdeauna va fi așa, dar nu pot să mă mint, și să îmi spun în continuare că nu mi-a fost al naibii de greu. A fost al naibii de greu, acum că mă uit în spate, la toate sacrificiile. Am continuat cu un master în studii clinice cardiace, pe care l-am terminat doar la vârsta de douăzeci și trei de ani, timp în care și lucram, pentru că mama mea nu m-a susținut financiar, din cauza faptului că fratele meu a vrut să absolvească Harvard, iar după aceea mi-am petrecut zilele făcând același lucru. Același program. Trezit de dimineața, mers pe jos până în stația de metrou, ajuns la serviciu, și citire date. În majoritatea timpului, citesc date și analize, le studiez, le concluzionez, și toate acestea cu ajutorul computerului. Aș putea confirma că jobul meu se combină puțin cu partea de IT, petrecându-mi atât de mult timp pe calculator. Normal că am și pauze de masă în care socializez, și mânânc, sau îmi cumpăr cafeaua de lângă clădirea de cărămizi de peste drum. Nu mă plâng de stilul meu de viață, și nu o să o fac niciodată, pentru că știu că fac ceva important. Sunt mândră de mine însămi, și de faptul că am răzbit să îmi fac toate studiile, cât timp și lucram ca să îmi plătesc restul de bani necesari pentru facultate, pe care mama mea, nu a vrut să mi de-a. A avut destui bani pentru facultatea lui Logan. A avut destui bani încât să îi cumpere un apartament după ce și-a terminat studiile. A avut bani pentru vacanțele ei în toată lumea, lucruri pe care le-am aflat de pe rețelele de socializare, pentru că s-a exprimat foarte clar când mi-a spus cât de mult mă disprețuiește și nu mai vrea să aibă de-a face cu mine. Logan a continuat să mă caute, și mai îmi scrie un ,,la mulți ani" de ziua mea, dar asta este tot. Nu mai am nici o legătură cu el sau cu mama. Nu mai am nici măcar o legătură cu mama. Nu mai conversez cu femeia, care cândva, era mami pentru mine. Persoana care trebuia să mă protejeze, mi-a făcut cel mai mult rău. Dar nu mai contează acum, pentru că nimic nu poate schimba trecutul.