Semnul lui

Arde

Meredith

După ce Ronald trântește ușa, în urma lui rămân doar eu și Aiden. Pot simți cum tensiunea crește în cameră, ferindu-se să mă privească. Încă este îmbrăcat cu pantalonii de stofă, care sunt la fel de călcați pe cum erau și când am plecat spre club, lucru care îl găsesc foarte straniu, evidențiind faptul că lupta sa cu Ronald a fost ca și una dintre două animale.
Cămașa îi este curățată, ceea ce îmi confirmă că a fost acasă să se schimbe, având poate o nuanță mai închisă de alb, ce duce spre bej.
Am făcut pactul că se va lupta cu Ronald, și că îl vom face gelos, iar când acesta va veni să ne ceară la răspundere, îl voi umili. Dar tot planul a luat o întorsătură, când Ronald a devenit violent, și Aiden m-a aruncat pe podea în mijlocul clubului, lucru pentru care nu-l judec. Știu că a fost doar ideea mea, dar nu pot să neg faptul că nu m-a durut.
Privește în podea, masându-și pielea din zona bărbiei, delicat, cu mișcări rafinate, chiar dacă spre vârful acesteia își strânge pielea, forțat. Este fixat cu privirea în gol, și chiar dacă au trecut doar câteva secunde, aștept să îmi spună ceva.
Știu că nu s-a așteptat să mă vadă lipită de perete, în poziția...aia..., cu mâinile lui Ronald în jurul meu, și în special cu toate obiectele aruncate pe jos, dar nu e de parcă aș fi făcut ceva cu el. Și nu e de parcă ar trebui să îi pese. Tot ce e între noi, este atracție fizică, și poate sentimente, dar de prietenie. Da, mă atrage, și sunt momente în care mă face să mă simt atât de plăcut și de sigură pe mine însămi... dar de asemenea, am stabilit că sentimentele nu fac parte din pactul nostru. Adică, nu am spus chestia asta, dar cred era de înțeles, nu?
Oricum, nimic nu s-a întâmplat între mine și Ronald, chiar dacă va trebui să îi explic asta, pentru că știu că ăsta e motivul tăcerii. Îi e frica că s-ar putea să încalc pactul, și să nu îl ajut cu recuperarea clubului, însă asta nu se va întâmpla. Nu îl trădez.
- Orice crezi tu că s-a întâmplat în seara asta... îi spun, rămânând fără cuvinte.
Nu știu ce aș putea să îi spun, ca să îl asigur că nimic nu s-a întâmplat între mine și Ronald, și că nu îl trădez. Că nu trădez pactul nostru.
Își ridică privirea din pământ, și se apropie de mine, atât de repede, încât nu am timp să mă îndepărtez sau să acționez, cum am făcut la Ronald. Chiar dacă sunt aproape de perete, corpul său mă izbește instant de el, încât simt că rămân fără aer. Își lipește pieptul de al meu, în așa fel încât simt că aerul nu îmi mai intră în plămâni, și chiar dacă reușesc să respir o gură mică de aer, nu reușesc să o scot. Cel puțin nu acum.
Pe cum mi-a atras și Ronald atenția cu rochia mea, și cu riscurile decolteului, pieptul lipit a lui Aiden, de-al meu, îi permite să îmi simtă sânii, și dacă va mai face vreo mișcare bruscă, vor fi vizibili. Sunt sigură că prin materialul subțiri al cămășii, îi simte, și modul în care corpul îmi reacționează la atingerea sa. Modul în care corpul meu se manifesta, fără să mă pot opune. Simte totul. Și asta mă face doar să inspir mai greu.
Sunt atât de uimită de acțiunile sale, și ale corpului său, încât nu știu cum să reacționez. Mâinile mi le lasă lipite de propriul corp, chiar dacă mi le prinde atât de strâns încât simt o durere în jurul brațelor. Mi le strânge, și simt cum pielea se adună la un loc, și usturimea îmi acoperă senzația de respirație grea. Îmi țin capul ridicat spre el, ca să îi pot înțelege acțiunile, având aceeași înălțime ca și Ronald. Ochii negrii îmi distrug pentru secundă în care mă strânge, încrederea, și mi face inima să tresare. Parcă nu îl recunosc.
Trage o gură mare de aer, și mă lasă să îl privesc nerăbdătoare.
- Așa te-a ținut și el, nu?
Își lipește buzele de pielea gâtului meu, și mi lasă umed în urma sa, cu un curent puternic în stomac, ce se transmite după aceea în întreg corpul.
Ce face? Ce vrea să spună prin cuvintele sale?
Aș vrea să mă pot gândi la vreun răspuns, dar șocurile din stomac mă țin la fel de preocupată, ca și buzele sale, care îmi prind brusc pielea între dinți, și mi-o strâng, până tresar, de frica că voi sângera. Tresar în spre ușă cu capul, dar sunt imobilizată de mâinile sale, ce mă țin pe loc. Nu mă zbat, încât să zic că mă ține forțat pe loc, și contra voinței mele, și nu mă simt inconfortabil, dar nici nu îmi place lipsa de cuvinte și durerea pe care mi-o provoacă. Îmi place durerea, dar nu dacă vine la pachet cu răzbunare.
- Care e problema? Nu așa îl mușcai și tu pe el?
Nu. Eu îl mușcam de buze, îmi spun în minte, fără să am îndrăzneala să îi mărturisesc.
Acum îi înțeleg problema. Are un moment de gelozie, sau mai bine spus, de ,,rănire a orgoliului". Vrea să își i-a revanșa pentru tot ce i-a spus Ronald, și să își verse nervii asupra mea. Se teme că uit de tot planul nostru, și că mă las pierdută în sentimente. E orgoliul lui la mijloc.
Toate gândurile legate de sentimentele lui îmi dispar, când îmi strânge pielea cu dinții canini, și mi încălzește zona, sau greșit spus, îmi arde zona, de parcă i-ar fi dat foc, și ar fi lăsat-o să ardă, doar să pot simți cum mi-a lăsat o rană în urmă. Chiar dacă îmi trag fața de lângă el, ca să mi poată vedea ochii, și să îl pot face să mă asculte, nu îmi trag și corpul, pentru că îmi lipește atât de tare mâinile de perete, încât mi frică că dacă fac vreo mișcare bruscă, îmi va face și pielea de pe mâini să ardă. Pișcătura de pe gât încă ustură, și mă convinge să mă opun buzelor sale, dornice să revină la aceleași mișcări. Îmi prinde fața între mâini, dar nu tare încât să mă doară, ce doar încât să mă imobilizeze. Mă apropie de fața sa, lucru care mă forțează să mă ridic pe vârfuri, chiar și cu mâinile lipite de perete. Una dintre mâini îmi e imobilizata de a sa, și una de pieptul său.
- Mă calci pe nervi, Meredith, zice rânjind forțat, nervii fiind mai mult de cât vizibili prin ochii săi.
Negrul din ochi, este corespunzător cu cel din suflet. Îi simt furia, și nu doar fizic. Îi simt furia prin ochi, prin asprimea mișcărilor, și modul în care rostește cuvintele. Pot afirma că încep să simt un gram de inconfortabilitate.
- Ascultă-mă, mă bâlbâi, având buzele lipite, și strânse între degetele sale, care nu îmi dau drumul, strângându-mă mai tare, când reușesc să mi le eliberez pentru o secundă.
Încerc să mă dau în spate, dar mă trage violent înspre el, ca și cum ar avea să mai îmi spună ceva.
- Mă calci pe nervi, și am impresia că îți face plăcere.
Vorbele lui se transformă în șoapte când buzele sale îmi ating obrazul.
Îmi da drumul buzelor, ca să mă strângă de bărbie și să mă țină pe loc, ca să își poată continua revanșa. Coboară pe aceeași zonă a gâtului, unde încă simt cum arde, și își trece limba pe ea, lăsând porțiunea să se calmeze, chiar înainte să mi-o sărute suav, cu mișcări sensibile. Îmi închid ochii când simt plăcerea săruturilor sale, deși îi simt privirea asupra mea. Nu pot să mă opun, așa că încerc să mă conving că e normal ce se întâmplă, și că exagerez.
Nu o să mă rănească. Nu o să mă rănească. Nu o să mă rănească și el.
Geamăt la săriturile sale, care sunt ca și un cub de gheață asupra arsurii. Nu pot sa fac nimic decât să suport.
- Problema este că, spune, luându-și buzele de pe rană, mă răzbun pe toți cei care mă enervează, și nu o să fac vreo excepție pentru tine.
Înainte să pot realiza mesajul din spatele cuvintelor sale, îmi prinde carnea cu dinții, și suspinele mele se transformă într-un strigăt, fără să mă pot proteja de el. Cu mâna mea liberă, îl îndepărtez, lovindu-l de piept, până când înțelege că este de ajuns. Durerea pe care o simt mă înfricoșează atât de tare, încât mă face să mă întreb dacă nu mi-a rupt pielea. Sunt sigură că nu m-ar răni atât de rău, dar usturimea mă distruge. De fapt, nu mai sunt sigură.
- Ți-am spus să te oprești! Strig revoltată, fiindu-mi frică să îmi ating zona.
- Credeai că asta e toată revanșa mea, păpușă? Uita-te la locul asta, zice rânjind nervos. De ce sunt toate obiectele aruncate prin hotel? De ce arăți tu în așa hal? Îmi spune, ridicând tonul vocii.
Eu îmi cobor privirea ca să observ cum rochia îmi este mult prea ridicată peste genunchi, și breteaua de la rochie căzută.
- Arăt așa pentru ca tu m-ai strivit cu câteva secunde în urmă!
- Te rog, arătai așa când te-am găsit, și Ronald doar mi-a confirmat cum te-ai dezbrăcat pentru el. Nu așa am făcut noi pactul, se revoltă, lipindu-mă din nou de perete, doar ca acum îmi lasă loc să respir.
- Nu m-am dezbrăcat pentru nimeni, Aiden, îi zic dându-mi ochii peste cap, enervată de reacția sa patetică.
Cum poate să creadă tot ce iese pe gura lui Ronald? Cuvintele mele nu au nici o valoare? Adică, înțeleg că nu am foarte multe dovezi, dar cuvintele mele trebuie să aibă vreo semnificație. Măcar puțin. Am știut ca Ronald o să mă oprească, de aceea mi-am continuat jocul, dar nu aș fi făcut nimic cu el. Da, eram indecentă, dar a exagerat totul mult prea mult.
- Vrei să îmi spui că nu ți-ai tras-o cu el înainte să ajung eu?
Îmi scuipă cuvintele cu nepăsare, de parcă as fi vreo târfă. Și chiar dacă aș fi făcut-o, nu ar trebui să îl deranjeze în halul asta. Dacă aș fii făcut dragoste cu Ronald, ar fi fost ca să mă răzbun pe el după, nu pentru că m-ai am sentimente pentru el. Nu l-am trădat pe Aiden, sau pe planul nostru.
- Încetează cu crizele Aiden, am spus clar că nu ne implicam sentimental, îi spun, încercând să mă îndepărtez de el, înainte să mă prindă de încheietura, și să mă aducă lângă el.
Știu că nu are legătură cu sentimentele sale, dar trebuie să îl enervez înapoi.
- Fii atentă la mine, îmi spune, mai furios decât mi l-am imaginat vreodată. Atâta timp cât locuim împreună, dormim împreună, și ținem pactul asta în viață, ești ca și a mea. Nu a lui, nu a băiețelului de la club, nu a altcuiva, ce doar a mea.
- Nu m-am culcat cu el, Aiden, spun cu frica că va exploda din noi.
- Explică-te.
Îmi dă drumul, și își pune brațele în jurul pieptului, arătându-mi cât de mare este pe lângă mine. Modul în care respira, îi scoate în evidentă mușchii si lățimea brațelor. Dar nu îl las să mă intimideze, pentru ca vreau să înțeleagă adevărul.
- I-am șters sângele de pe față, și apoi i-am spus că poate pleca. După câteva minute, s-a întors și ne-ai găsit în poziția respectivă. Asta a fost totul.
Rânjește larg, știind că lipsesc detalii și își lasă capul pe spate.
- Îți scapă ceva, Meredith.
- L-am sărutat, spun repede, încât să nu aibă însemnătate. Atunci i-am mușcat buza și m-a împins de pe el. Își coboară privirea la mine, furios. Tot atunci am fost și ,,dezbrăcată", doar ca nu eram. Am avut doar decolteul mare și rochia...
- Nu vreau să te mai ascult. Înțeleg.
Dar nu a înțeles. Privirea lui îmi urla asta. Îmi urlă cât de tare mă disprețuiește acum. Se îndepărtează de mine, și se coboară la podea în genunchi, lângă obiectele aruncate, și mă surprinde când le ridica de pe jos. Face curățenie după toate astea? Nu are de gând să strige la mine și să mi afirme cât de ,,infidelă" sunt? Adică nu are motiv, dar mă așteptam să continue cearta după toate astea. Nu ne cunoaștem și e normal să creadă ca îl trădez, dar reacția sa agresivă m-a speriat în ultimul hal.
- Ești în regulă? Îi spun, apropiindu-mă ușor de el.
- Doar du-te și schimbate. Dacă nu îți dai tu jos rochia, o să o fac eu, și nu o să îți placă cum o să o fac.
Înainte să plec, mă opresc ca să îi adresez cuvintele ce îmi stau pe suflet.
- Nu ai voie să mă vrei, Aiden. Ne pune în pericol planul, și dacă vrei clubul, uită de orgoliul tău rănit, sau orice este asta. Nu ai voie să te mai gândești la mine în alt fel, decât o marionetă care te ajută în planul tău cu Ronald.
Mă îndepărtez, ducându-mă în dormitor, ca să mă schimb.