Capul mafiei - Prima parte

1

Cris

Muzica lenta de pian învăluia sufrageria imensa. Asezat ca de obicei in locul din capul mesei tata își răsucea trabucul între degetul mare si cel arătător.
- Încă un pahar? Am întrebat sufocat de tăcerea lui.
- Sh...asculta partea asta!
Uram partitura asta! Era amintirea copilăriei mele deloc fericite. Cu un ultim efort am ignorat finalul piesei.
Când sufrageria se umplu de liniște , tata își ridica privirea către mine si am putut sa văd sarcasmul din ochii lui.
- Ai rezolvat-o si pe asta...
- Tata...
- Nu e vorba de căruță de bani pe care boschetarul de Octav ne-o datorează...e vorba ca ne facem de ras printre ai noștri!
- Si ce voiai sa fac? A fugit...îl căutam peste tot!
- Garanții, Cris! Am crezut ca te-am învățat destul...
- Ce granițe sa iau de la imbecil?! Nu are nimic! Nimic!
- Are o fiica!
"Ei , asta e!"
- Doar nu crezi ca o sa ma apuc acum sa răpesc femei...
- Hai ca ai făcut tu lucruri mai urate...
- Tata...
- Cris!
Pumnul lui lovi lemnul mesei făcând tacâmurile sa sara cu un zgomot enervant.
- Am vorbit! Știi ce ai de făcut!
- Si ce sa-i fac? Unde o duc?
Tata își dădu ochii peste cap exasperat.
- La depozit! Te asiguri ca se duce vorba si o sa iasa șobolanul ăla...pana la urma orice tata ar face orice pentru copiii lui, nu?
Avea rost sa încerc măcar sa-i schimb decizia? Nici vorba! Asta era tata!
Așa ma crescuse si pe mine, ce nu știa el in schimb e ca oricât de tare se străduise sa ma facă sa renunț la orice este uman , o buna parte din sufletul bun si curat al mamei bătea încă in mine, in ciuda cruzimii cu care el ma obișnuise.
Tata făcea "afaceri", acele "afaceri" ce in ochii oricui se traduceau ca fiind "treburile mafiei".
De la trafic de țigări pana la transport de arme si droguri.
Aveam doar cincisprezece ani când tata mi-a pus un pistol in mâna. Ținta? Cel mai bun prieten al lui!
Luasem viața cuiva si nu am avut voie nici măcar sa clipesc. Imaginile de atunci încă ma bântuie, deșii au fost zeci alții , primul îți rămâne sub piele.
Eram un criminal! Tatăl meu ma făcuse un criminal!
Sa ții pe cineva in depozit era departe de orice fel de buna intenție, printre șobolani , droguri si sângele înghețat de pe pereți. Era un depozit al groazei. Mult mai mult decât o femeie nevinovata ar merita.
Știam deja cum arată femeia, cum o cheamă si cu ce se ocupa. Octav , tatăl ei luase o suma mare de bani de la tata, nu a putut sa-i dea la timp așa ca s-a evaporat.
Fiica lui, Alexa, rupsese orice fel de legătura cu el. Din micile mele cercetări am aflat ca nenorocitul își bătea soția si fiica de fiecare data când se îmbata. Mama Alexiei murise când fata avea 17 ani, iar la 18 a plecat din casa părintească si incepuse sa lucreze ca si ospătăriță intr-un bar, își plătea postliceala si in cele din urma a ajuns sa fie asistenta medicală. Acum locuia singura intr-o garsoniera cocheta in capitala, o zona liniștita si curată. Departe de toată mizeria in care tatăl ei o ținuse.
De ce sa pedepsesc eu un om ce nu avea nici o vina?
Tata pleca imediat ce își termina paharul. M-am ridicat oftând de la locul meu si am mers către bodyguardul de la intrare.
- Cheile de la duba!
- Va însoțim, domnule?
- Nu-i nevoie!
Își scoase setul de chei din buzunarul sacoului si le întinse către mine.
- Camera de oaspeți sa fie gata pana ma întorc si mai vreau câțiva băieți de paza in curte.
- In regula!
Nu puteam sa merg împotriva tatălui meu , dar cel puțin puteam sa fac asta in felul meu!