Capul mafiei - Prima parte

15

Alexa

In dimineața asta ma trezisem mult prea târziu spre dezamăgirea lui Cris ce avea in plan o partida de dimineata.

- Trebuia sa ma trezești mai devreme! Am spus împungându-l cu blândețe de pe mine.

- Dormeai așa de frumos! Ca un înger! Cum as fi putut sa te trezesc!

Ma săruta pe buze dar nu insista si ma bucurăm pentru ca nu as mai fi rezistat si cu siguranța avea sa ne prindă prânzul in pat.

M-am schimbat cât de repede am putut , iar Cris se conforma . Fugii la baie primul, apoi pana ce am terminat eu , el era deja jos , așteptând cu motorul pornit.

Conducea ca un maniac dar nu am avut nici un protest, in mai puțin de 20 de minute parca exact in usa spitalului.

M-am întins spre el pentru a-l săruta apoi am sărit din mașina. Ma grăbeam sa intru când o mâna se așeza pe umărul meu. M-am întors panicata , însă era doar Doctorița Petru.

- Neața , Alexa! Scuze, te-am speriat.

- Neața! E in regula.

- Scuza-mi , te rog, îndrăzneala. Cel din mașina era cumva Cris Vasilescu?

Am înghițit in sec , iar sigurul meu răspuns fu o înclinare de cap.

- Ar trebui sa ai grija...e din cei periculoși.

Îmi venea sa-i spun ca are foarte mare dreptate dar ma intriga interesul ei.

- îl cunoșteti ?

- Nu chiar...nu pe el! Pe tatăl lui.

- Cum așa? Am întrebat in timp ce intram împreuna in spital.

Ofta lung apoi se opri privindu-ma cu teama, si îmi era ușor sa înțeleg de ce.

- Nu va faceți griji. Nu o sa-i spun nimic! Am mințit eu cu nonșalantă.

- Am fost rezidenta doctorului Toma. Toma...avea grija de familia lui, in special de mama acestuia...

- Toma? Nu am auzit...

- Nici nu aveai cum! S-a retras acum mulți ani, nimeni nu ma știe nimic de el. Poate ca nici nu mai este... in fine! Ai grija de tine! Cei ca el nu Sunt omeni, sunt monștrii!

- M-mulțumesc! M-am bâlbâit eu in timp ce ea se întorcea sa plece.

Trebuia sa aflu cine este acest Toma si unde îl puteam găsii. Aveam convingerea ca el era cel ce știe cel mai bine ce se întâmplase cu mama lui Cris.

-  Târziu! Ma apostrofa Denisa o data ce am intrat ca o furtuna in mică sala de tratament.

Mi-am tras halatul pe mine si am verificat lista de pacienți in doar câteva secunde.

- Știu...cineva mi-a oprit alarma in dimineata asta!

- Ți-a priit! Parca stralucesti așa...

Am clipit des cu un aer de prințesa făcând-o sa Rada.

- Ai auzit de doctorul Toma? Am întrebat cu ochii in dosar.

- Toma? Pe ce secție?

-  Având in vedere ca Laura e medic pediatru...

- Laura?

- Laura Petru! Am spus oftând.

- Nu știu cine e! Spuse ea răstit. E important ?

- Foarte!

- Ma interesez atunci!

Era imposibil sa nu aflu mai multe pana la final de tura . Denisa trebuia sa ridice doar câteva antene ca sa afle tot ce ma interesa.