Capul mafiei - Prima parte

18

Cris

Alexa adormise plângând in mașina.  După ce m-am asigurat ca tata o sa primească vestea morții lui Octav, am cerut sa-l văd. Aveam sa-l vizitez mâine. Trebuia sa înțeleg ce a vrut sa spună nemernicul in legătura cu mama. Cine era acest Liviu si ce legătura avea el cu mama?

O data ce am parcat in fata casei am coborât din mașina si am acolit-o ajungând la usa pasagerului. Încercând sa nu întregesc pe Alexa mi-am strecurat mâinile pe sub ea ridicand-o in brațe. Ștefan ce parca in spatele meu se grăbi sa-mi deschidă usa.

- Chiar îmi pare rău! Nu trebuia sa o aduc...

- Poate ca a fost mai bine. Am recunoscut eu privind ochii închiși ai Alexei.

Ma privi plin de regret in timp ce intram in casa si ma îndreptam spre scări. Am deschis usa dormitorului meu si am asezat-o cu grija in pat. Se foi întorcându-se pe o parte. Mi-am aruncat pantofii din picioare apoi i-am scos ghetele si geaca. Deschise ochii pentru o secunda si murmura ceva ce nu am putut sa înțeleg apoi adormi. M-am strecurat lângă ea cuprinzând-o in brațe. Nu a durat mult pana ce oboseala mea își spuse cuvântul si am adormit cu nasul in parul ei.

***
Ma trezisem înaintea Alexei si m-am găsit confruntându-ma cu una dintre cele mai grele decizii ale mele din ultima vreme. Venise timpul sa o las sa plece acum însă nu știam dacă mai puteam.

Luasem o viața seara trecută , o alta viața de data asta a celui ce ii era chiar tata, in cazul lui tata se referea doar la partea genetica , pentru ca jegul ăla nu ar fi putut fi tata niciodată. Își torturase fiica si soția in ciuda acestui lucru daca Alexa mi-ar fi cerut sa nu-l ucid as fu făcut-o doar pentru nu a o las pe ea cu vreun regret. Pentru ca daca ea putea sa treacă peste ce-i făcuse el , cine eram eu sa hotărăsc altfel?

Si totuși...tăria ei , hotărârea si ura fata de el ma uimisera chiar si pe mine. Oare ce se ascundea in ea? Cum as fi putut sa o las sa plece când tot ce-mi doream era sa o cunosc? Sa știu ce e in spatele ochilor ei superbi, sa înțeleg ce se întâmpla in sufletul ei. Si mai ales...cum sa o las sa plece când devenise o ținta vie pentru tatăl meu?

Unu lucru era sigur in ceea ce ma privește. Indiferent ce se va întâmpla de acum înainte nu aveam sa o la sa fie rănită in niciun fel. Chiar dacă asta însemna sa o păzesc chiar eu.

Se foi neliniștită , de parca avea un vis urat. Mi-am plimbat mâna pe parul ei mătăsos si se împinse cu spatele in pieptul meu. Simțind cum îmi umple sufletul am strâns-o ușor in brațe.

Pentru prima data in mulți ani îmi era teama. Si nu ca cineva m-ar putea împușca mâine, nu ca tata mi-ar lua viața dacă ar afla ca încercam sa ies din rahaturile astea...nimic din toate astea nu era motivul temerilor mele. Motivul era ea. Se va trezi in curând  si  nu puteam sa nu ma gândesc la reacția ei. Ma va condamna pentru seara trecută? Ma va ura si mai tare pentru ceea ce făcusem?

Învățasem legile mafiei de mic copil, când alți puști jucau fotbal cu tatii lor , al meu ma invata sa țin arma in mâna. Violenta, drogurile , curvele si omorurile pentru mine erau ceva obișnuit. Așa crescusem, așa am fost educat...nu am avut o alegere, alta decât cea  de a ucide sau a fi ucis. Singura persoana care îmi arată o alta lume, o lume in care toate cele menționate mai sus erau doar subiecte de filme , a fost mama. Unica persoana in care am văzut dragoste si bunătate. Nu-mi putea lua gândul de la vorbele lui Octav. Poate ca juca la bluf , poate doar voia sa tragă de timp...altfel, de ce ar fi insinuat ca tata ar avea de a face cu moartea mamei? In fond, mama a fost bolnava. Asta era ceva ce îmi aminteam...si cine era acest Liviu ? Trebuia sa vorbesc cu tata! Dar nu înainte de a vorbi cu Alexa.