Capul mafiei - Prima parte

7

Cris

Era trecut de amiaza când am ajuns înapoi acasă. In seara asta trebuie sa fiu la o cina de "afaceri". O întâlnire cu cineva ce voia sa vina cu o propunere. Nu aveam chef de asta așa ca l-am trimis pe Radu in locul meu. Avea sa ma țină la curent.

Intrând in Bucătărie , atras de mirosul delicios am găsit-o pe Mioara la masa, savurând o cafea in timp ce Alexa punea o tava in cuptor. Mi-am ascuns supriza de a o vedea aici si mi-am dres glasul facă d-o pe Mioara sa tresară.

- Buna tinere, domnișoara a vrut sa gătească ea astăzi, a insistat!

- Nici o problema din partea mea!

Femeia se grăbi sa iasă din Bucătărie gândindu-se probabil ca aveam de vorbit. Imediat ce Alexa seta cuptorul vru sa se îndrepte către ieșire dar am prins-o de cot si am întors-o către mine.

- Ce urmărești?

- Adică? Intreba fluturând genele ei lungi.

- Nu face pe proasta, te rog! Ce e asta? Plimbări prin grădina, gătești...care e planul tău?

Își trase mâna nervoasa din a mea si ma privi cu furie.

- Nu am nici un plan! Vrei sa stau înțepenită in camera? Nu am nici măcar un telefon sau un televizor. O sa înnebunesc incurand!

- Nu ai nevoie de un telefon! O sa aranjez sa Primești un tv dac asta îți dorești!

- Dacă tot îți stau in picioare de ce ma mai ți aici? Lasă-ma sa plec!

- Asta nu e posibil!

- De ce?! Știi deja la fel de bine ca si mine ca tatăl meu nu o sa apară sa ma salveze.

- Nu ai decât sa te rogi sa o facă. Pana nu pun mâna pe el nu ieși din casa asta!

Îmi arunca o privire furioasa si puteam sa văd cum fierbe. Enervarea ei era caraghioasa, însă mi-am reținut zâmbetul. Ieși din Bucătărie fără sa mai spună ceva.

După ce am urcat la mine in camera si mi-am făcut un dus, am coborât in birou unde Ștefan ma aștepta deja pe unul din scaune având in mâna un pahar de coniac.

- Salut!

- Salut! M-ai lăsat de baby-sitter...cum a mers?

- Stan e mort!

Am spus obosit trântindu-ma la birou.

- Îmi pare rău...ești bine?

- Da! Mi-as fi dorit sa nu fie așa...

- Exista o ieșire din orice! Îmi spuse el făcându-mi cu ochiul.

Știa cât de mult uram lumea din care făceam parte. Știa cât de mult ma zbătusem sa o schimb. Si mai știa ca nu se putea ieși cu una cu doua.

- Știi deja ce înseamnă asta!

- Nu trebuie sa fie așa!

- Ștefan...hai sa schimbam subiectul! Ți-a făcut zile fripte femeia asta?

- Nici vorba! E chiar foarte de treaba, mi-a pansat si rana.