Capul mafiei - Prima parte

2

Alexa

- Sa nu-ți bagi ceva in ea de organizare?!
Am întrebat exasperata trântind sertarul dulapului cu medicamente.
- Ce cauți , furtuna ? Ma Întreba Denisa râzând cu pofta.
- Un nenorocit de cortizon.
- Nu mai avem! Farmacia nu ne-a eliberat necesarul azi?
- Motiv?
- Au nevoie pe chirurgie cam de toate medicamentele...aia e! Nu sunt fonduri!
- E spital de gineco! Scrie mare! La intrare! Vine gravida si eu n-am ce-mi trebuie! Țara de cacat!
- Ho! Respira! Pleci acasă in zece minute! Lasă ca ma descurc eu...
- Ce m-as face fără tine?
- Te-ai duce...îmi spuse roșcata ieșind din cabinet.
"M-as duce..."
M-am grăbit sa-mi schimb hainele apoi înșfăcând geanta am ieșit din cabinet. Pașii alerți veniți din spatele meu ma făcură sa ma întorc, medicul de garda venea spre mine cu aceea privire ce-mi spunea ca n-am sa plec rapid de aici. Văzând  probabil ezitarea mea se grăbi sa ma liniștească.
- Doar doua minute...ai administrat antibioticul la salonul patru?
- Da...întocmai cum mi-ati spus, e totul in raport.
- La naiba!
- Totul in regula?
- Se pare ca e alergic la Cefort.
Un zâmbet îmi apăru in colțul gurii. Bănuiesc ca e bine sa nu ai stoc uneori.
- Nu i-am dat cefort...nu mai avem stoc!
Usurarea lui umplu coridorul.
- Doamne ajuta! Tocmai mi-ai salvat pielea! Rămân dator.
- Dacă plec acum acasă e de ajuns!
Rase scurt apoi îmi făcu semn sa ma grăbesc.
Ajunsă in parcarea subterana am fost puțin surprinsă sa văd ca nu e nimeni si ca de fiecare data  cheile mele erau undeva la fundul genții. Începând sa ma scormonesc prin geanta am înjurat in barba.
Total pierdută in căutarea mea ceea ce urma ma făcu sa tresar , apoi inima mea o lua la galop.
O mâna ferma se așeza  pe brațul meu si un obiect tare mi se apasa de spate. A fost necesar sa aud sunetul specific , ce pana acum doar in filme îl auzisem, ca sa-mi dau seama ca am la spate o arma.
Parfumul scump de bărbat îmi invada nările, iar vocea lui poruncitoare si totuși extrem de calma îmi trimitea fiori pe șira spinării.
- Ai la spate o arma, dacă o sa faci ce-ți cer nu v-a fi necesar sa o folosesc.
- N-n-u am B-ani! Îmi scapă mie cu un sughit.
- Nu banii tai ii vreau , Alexa!
Numele meu se rostogoli de pe buzele lui. Știa cine sunt. Ce e asta? O farsa? Un pacient nefericit?
- C-e vrei ?
- Bun...in primul rând rămâi calma , in al doilea rând o sa mergi cu mine la mașina, duba neagră din fata ta.
Obiectul ce-l ținea lipit de spatele meu ma apasă îndemnându-ma sa merg in direcția indicată de el.
Am deschis gura pentru a tipa însă nu aveam voce pentru asta. Si m-ar fi ajutat? Probabil ca nu făceam altceva decât sa înrăutățesc situația.
Rațiunea îmi spunea ca nu am motiv sa intru in panica. Dacă era un jaf, îmi lua deja geanta. Dacă voia sa ma omoare , cel mai probabil acum nu mai respiram...si dacă are alte idei? Dacă vrea sa ma violeze?
Mâna ferma ținuta pe umărul meu nu-mi lasă deloc impresia asta. Deci ce voia omul asta de la mine?
- Ce vrei? De data asta nu m-am bâlbâit iar vocea mea suna extrem de controlată.
- O sa afli in scurt timp.
Deschise ușa din spate a dubei si ma indemna sa urc. Am făcut ce mi se cere păstrând liniștea .
Era prostesc comportamentul meu, un om normal ar fi rupt-o la fuga, ar fi țipat...ar fi căutat o portița de ieșire însă eu nu!
Crescusem înconjurată de oameni periculoși, făcusem tot ce îmi stătuse in putința sa scap din acel cartier întunecat.
Cumva omul ăla îmi lasă impresia ca vine de acolo.
Mașina in care urcase, deșii fiind practic băgată in portbagaj , era una de lux.
Mirosea a nou, a piele scumpă si parfumul lui ajungea pana aici.
Nu am fost capabilă sa-i disting fata, însă atunci când am urcat in duba am văzut butonii scumpi ai cămășii lui albe si încheietura tatuată.
Mașina porni si pentru prima data in seara asta am simțit adevarata panica. Nu pistolul, nu faptul ca eram pur si simplu rapita ci întunericul de aici si faptul ca nu avem idee unde ma aflu ma făceau sa intru in starea asta.
"Doamne, ce se întâmpla?"
Am închis ochii încercând sa apelez la mapa din capul meu, a făcut stânga imediat ce a ieșit din parcare , asta însemna ca era tot pe bulevard, direcția opusa casei mele. După câteva minute , stânga încă o data , apoi ceva ce semăna a sens giratoriu.
Imediat orice impresie ca as ști cu certitudine unde ma aflu dispăru lăsându-ma la fel de panicata ca mai înainte.
Mâna mea se ridica bătând in pereții dubei.
- Hei! Unde ma duci?!
Nici un răspuns. Am lovit cu putere încă o data si am ridicat vocea urlând de-a dreptul.
- Ce vrei de la mine?! Cine ești ?
Un clinchet se auzi apoi vocea lui calma veni dintr-un difuzor.
- Cam târziu pentru întrebări, nu crezi ?
Tonul lui era ironic , si cel mai probabil avea dreptate. Era inutil sa mai protestez acum, ma avea deja. In portbagajul lui luxos, neajutorată si panicata pana la Dumnezeu.
- Ce vrei de la mine ? Am întrebat simțind cum ma sufoc de emoții.
- Eu personal nu vreau nimic, dar orice întrebări ai avea păstrează-le pentru când vom ajunge.
- Unde vom ajunge ?
- La mine acasă!
Ma răpea si ma ducea la el acasă...asta e planul unui răpitor?
- Cine ești tu?
O pauza lunga ...ofta , apoi vocea lui se auzi încă o data, de data asta distingeam zâmbetul arogant ce-l avea.
- Cris Vasilescu A.K.A. Sicilianul!
"Nu-se-poa-te!!"
Capul mafiei Românești . Cămătarul, traficantul si infractorul țării...
Ce voia omul asta de la mine?
Un curent rece îmi traversa corpul iar gura îmi devenii uscata. Dacă el ar avea orice fel de interes pentru mine se putea datora unei singure persoane:jegul meu de tata!