Capul mafiei - Prima parte

6

Alexa

Egoism? Ambiție? Sau pur si simplu mi-l doream atât de tare încât ii ceream sa renunțe la tatăl lui , la viața lui si sa fie cu mine? Cine știe? Pentru mine lumea se transforma in ceata când buzele lui se lipira fierbinți de ale mele. M-am agățat de gâtul lui si i-am răspuns cu aceeași pasiune.

Își trecu degetele pe spatele meu plimbându-le in jos, pana la fund apoi ma ridica ca pe un fulg făcându-ma sa-l înconjor cu picioarele.

Era foarte ușor sa uit de tot atunci când eram in brațele lui. In momentul asta nimic nu msi conta decât modul in câte își strecura degete pe sub bluza mea , ridicând-o.

Era ușor sa uit ca era un criminal mai ales când limba lui desena cercuri in jurul sfârcurile mele. Iar atunci când intra in mine era ușor sa uit de orice ma înconjura mai puțin de corpurile noastre mișcându-se intr-un ritm alert.

Lumea începea sa revină la normal când Cris se lasă pe o parte in patul mare, trăgându-ma in brațele lui.

- E foarte târziu...spuse gânditor.

- Aveai ceva de făcut?

- Nu! Ma gândesc la tine...începi devreme.

- A! Am spus zâmbind. Sunt foarte obișnuita sa dorm puțin.

- Ce s-a întâmplat azi? Trasa linii cu buricele detelegor pe spatele meu , iar eu stăteam cu capul pe pieptul lui ascultând-ui bătăile încă rapizi ale inimii.

- Te referi la motivul pentru care am venit aici? Am întrebat oftând.

- Da! Nu ma înțelege greșit, ma bucur! Probabil ca nu se ajungea aici dacă nu veneai...dar vreau sa știu ce s-a întâmplat.

Mintea mea fugii la blondul ce isi pierduse slujba si nu ma puteam simții altfel decât rău dat fiind ca era din cauza mea.

- Am avut o cădere nervoasa...cred? De fapt am văzut pe cineva ce arată izbitor ca tatăl meu, de la spate evident.

Degetele lui se opriră pentru un moment apoi continua.

- Îmi pare rău...spuse el cu regret.

- Dacă ți-as fi spus atunci sa te opresti...te-ai fi oprit? L-ai fi lăsat sa trăiască?

Sa răsuci ca ars făcându-ma sa ma indepartez de el apoi ma privi cu încredere in ochi.

- Nimic din ce s-a întâmplat nu a fost din vina ta! Nimic! Octav a plătit pentru propriile lui greșești! Știa in ce se bagă si si-a asumat riscul asta. Si nu! Nu l-as fi lăsat sa trăiască!

- Si dacă te rugam ? Dacă te imploram...!

- Nu! Si tare as vrea sa nu te mai gândești la asta!

Nu știm dacă minte sau spune adevarul așa ca am oftat lung.

- Ai avut dreptate...

- Adică?

- Adică a fost doar o ura de moment... acum ma simt...murdara!