Capul mafiei - Prima parte

13

Cris

Dacă nu ma scotea atât din minți nu as fi sarutat-o! Un lucru era clar: Alexa avea un talent innascut la a se juca cu mintea si nervii mei!

Mulțumită cerului drumul către casa s-a desfășurat in liniște. Nu a făcut altceva decât sa privească pe fereastra. Un "Pff" ii scapă când am intrat in câmpul pustiu din apropierea casei mele si nu m-am obosit sa o întreb care-i problema. Sigur mi-ar fi dat o replica cum ca aici se ascund oamenii ca mine.

In ciuda faptului ca se jucase cu nervii mei încă de dimineața ii eram extrem de recunoscător pentru ca-l ajutase pe Claudiu. Fără ea pustiul ar fi fost mort. Si încă ceva ce merse bine astăzi...Claudiu credea ca fusesem atacti de hoți drept urmare a fost foarte ușor sa-l convingem sa nu vorbească. In schimb Ștefan mi-a spus ca mama lui a făcut o criza de nervi si ca nu-l va mai lasă sa lucreze pentru noi, ceea ce era încă ceva bun.

Ceea ce ma lasă cu o singura grija...Marius ! A acceptat pana la urma "oferta " mea de face pace dar ceva îmi spunea ca nu o sa o lase balta iar eu aveam nevoie disperata ca el sa o lase balta. Orice confruntare cu el ar fi dus la un adevărat război între noi si clanurile de țigani. Tatăl meu probabil ca-si pierduse mințile.

Am parcat in fata casei si am sărit din mașina. Alexa părea ca se mișca cu încetinitorul acum. Am așteptat nerăbdător sa ajungă lângă mine apoi am mers împreuna spre usa de la intrare.

- Nu uita! Mâine nu trebuie sa apari la parter.

Ma privi cu ochii ei mari si plini de îngrijorare. Singurul ei răspuns fiin o înclinare din cap. Pentru o secunda am avut imboldul de a o lua in brațe si a mai săruta-o o data dar probabil ca ar fi fost prea mult pentru ziua de astăzi, încărcată oricum de foarte multe lucruri.

Am lăsat-o sa meargă înaintea mea si o data ce intra in casa dispăru pe scări. Puteam sa ghicesc motivul pentru care era atât de tăcută, deșii urla ca ma urăște, ca sunt un criminal si așa mai departe mi-a răspuns la sărut. Nu ca eram eu prea irezistibil dar îmi dau seama ca atracția dintre noi e reciproca , chiar daca ea face tot posibilul sa o ignore.

Simțind ca am avut destule pentru ziua asta am decis sa fac ceva ce nu mai făcusem de ani de zile. Sa-mi permit luxul de a nu ma ridica din pat pana mâine dimineata. Așa ca după un dus fierbinte si o masa delicioasa pregătită de Mioara am adormit fără nici o problema.

***

Mi-am amintit ca dormitul devreme nu e mereu cea mai buna idee dat fiind faptul ca de o ora ma uitam la tavanul camerei mele. Era trecut de doua dimineața, iar eu ma trezisem mai odihnit ca niciodată.

Era prea devreme pentru alergat, casa mea era goală cu excepția Alexei ce probabil ca dormea neintoarsa. Prea devreme pentru a intra in birou si a lucra. Prea devreme pentru micul de jun...Era prea devreme pentru orice as fi vrut sa fac.

M-am ridicat oftând si mergând la bustul gol spre Bucătărie. O cafea tare era ce aveam nevoie. Pașii mei aproape ca se auzeau cu ecou pe holul gol. Intrând in Bucătărie am pornit filtrul apoi am așteptat cafeaua numărând in gând secundele. Liniștea asta si casa goală nu îmi plăceau deloc. Nu era ca si când mi-ar fi frica de asta...nu îmi plăcea. Ma făcea sa-mi aduc aminte de mama. Mama...sunetul pianului ei se auzi o data cu gândul.

Se pare ca Alexa nu doarme...fără sa ma gândesc de doua ori am mai pus o cana de cafea si am urcat cu amândouă in biblioteca mamei. Pianul se oprii când am deschis usa iar Alexa, ce arata mai sexi ca oricând , in pijamaua ei albă, ma privi întrebătoare.