Capul mafiei - Prima parte

7

Cris

O speriasem!

Era atât de comic încât cu greu mi-am reținut rasul in momentul in care o urmăream cu privirea in timp ce se îmbracă si încerca sa ma evite, privindu-ma doar cu coada ochiului. Era nespus de amuzant cum nu reușisem sa o sperii pana acum cu monstrul din mine, si ii dădusem panica toatala cu cererea mea spontana.

Nu regretam, a fost într-adevăr o chestie venita pe moment, dar privind-o îmi dădeam seama de cât de mult îmi doream sa-mi spună "Da!" .

- Trebuie sa plec in cincisprezece minute! Ma informa trecându-si mâinile prin par aranjandu-l.

- Te duc eu! Am spus ridicându-ma din pat.

- Nu-i nevoie! Chem un taxi...

- Serios? Am pufnit eu fals. Am înțeles, te-am luat pe nepregatite cu ce ți-am spus...dar e asta un motiv sa încerci sa ma eviti?

- Nu te evit! Si te rog, sa nu vorbim despre ce mi-ai spus...rase sec apoi se îndrepta către usa.

- Fac un dus si cobor! Sa nu pleci!

Nega din cap de parca nu avea cu cine sa se înțeleagă si ieși din dormitor.

Am făcut un fus rapid si am pus pe mine ceva la întâmplare apoi am coborât la parter verificând telefonul din mers.

Aparent transportul decursese fără probleme ceea ce era bine. Ma îngrijora însă liniștea...era imposibil ca totul sa meargă struna. Întotdeauna exista cineva care sa-mi pună bete-n roate, iar asta devenise obișnuita.

Ajuns la baza scărilor am putut auzi vocea Alexei venind din Bucătărie.

- Nu-ți face griji pentru mine , Mioara! Sunt bine. M-am obișnuit sa mănânc foarte puțin.

- Măcar un sendviș. Îl iei pe drum...o ruga femeia.

- Bine, doar ca sa nu te refuz.

- Si mie unul! Am cerut din usa.

- Neața, tinere! Desigur!

Femeia se întoarse către blat in timp ce Alexa se întoarse către mine.

- Chiar nu e nevoie sa te deranjezi. Sunt convinsă ca ai treburi mai importante.

Treburi da, mai importante decât ea cu Singurătatea nu.

- Exclus! Am spus scurta facănd-o sa ofteze.

M-am întors in hol căutându-l pe bodyguard cu privirea. Acesta își înclina capul in semn de salut si i-am cerut sa-mi aducă Prințesa.

Vremea de afara era perfecta pentru a scoate una din mașinile mele, probabil unul din puținile lucruri ce le aveam in comun cu tata...pasiunea pentru mașini .

Bărbatul se grăbi către garaj , iar eu mi-am luat sendvișul de la Mioara mulțumindu-i si muscand cu pofta din el. Alexa părea ca mesteca nisip in timp ce mânca si puteam sa jur ca nu era din cauza sendvisului ci din cauza mea.

"Nu te las sa fugi orice ai face!" Mi-am spus privind-o cu subînțeles.

- Mergem? Intreba grabita.