Capul mafiei - Prima parte

5

Cris

- Ce-i cu mutra asta? Ma Intreba tata din scaunul biroului meu.

- Nu înțeleg vizitele astea dese...am spus gânditor. Nu e ca si când as mai avea 16 ani.

- Ce-i așa rău pentru un tata sa-si vadă fiul de fiecare data când are timp?  Plus ca avem niște afaceri de discutata...

- Afaceri! Am pufnit eu.

- Da! Transportul de care vrei atât de tare sa se ocupe Ștefan...

- Ce-i cu asta?

Își încrucișa degetele si spuse ridicând din umeri.

- Nu-mi place!

- Nu trebuie sa-ți placa! Am aruncat eu. Ștefan e omul meu. Am foarte multă încredere in el.

- Eu nu am!

- Si dacă era un vulpoi d-al tău , ai fi avut?

Se lasă pe spate in scaun si ma privi cu un zâmbet amar.

- Nu vreau sa-ți iau strălucirea dar ar trebui sa știi ca după atâția ani am o experiența când vine vorba de cititul oamenilor. Iar Ștefan ...nu e capabil. Cum sa zic eu...nu are sânge in el!

Știam amândoi ca astfel de transporturi puteau foarte ușor sa se transforme intr-o balta de sânge. Îl alesesem pe Ștefan tocmai pentru asta! Tocmai pentru ca voiam pe cât posibil sa evit vărsarea de sânge , iar Ștefan dacă simțea ca lucrurile iau alta întorsătura ar sti exact când sa se oprească fără sa fie victime. Tata...fix asta urmarea. Orice avea sa facă lumea sa se sperie la auzul numelui sau era bine venit. Periculos si sângeros. Monstrul in care încerca sa ma transforme.

- Nu încerci sa-mi iei strălucirea? Ți-am mai spus...știu exact ce am de făcut!

- Uneori am impresia ca faci exact opusul. Te înmoi...ești încă la început! Dacă lași garda jos acum...

- Nu ma înmoi! Am sărit eu.

- Serios? Aproape ca l-ai lăsat pe Octav sa scape, pe țigan l-ai trimis înapoi după ce a tras in tine, ba mai mult i-ai dat si din afacere înapoi! Ai răpit pe cineva. Mai mult de gura mea, după care ai adus-o aici si ai tratat-o ca pe un oaspete regal! Nu înțeleg slăbiciunea asta a ta pentru femei! Numai maica-ta ți-a băgat caca...

- Sa nu vorbești de mama!

Am sărit eu cu mâinile strânse in pumni.

Zâmbetul se asprii iar ochii ii deveniră amenințători.

- Am tot dreptul sa fac asta. Mama ta a fost soția mea si ne iu...

- Sa nu îndrăznești! Ma auzit! Sa nu îndrăznești!

Știam ca probabil asta avea sa fie cea mai mare greșeala. Sa sar la gâtul lui acum pentru ce făcuse cu mama era o mișcare exagerat de proasta din partea mea. Dar cine sa ma oprească? In momentul asta nu aveam control asupra mea, nu suportam sa-l aud ca vorbește despre ea. Nu după toate minciunile cu care am fost crescut si nu după câte aflasem din jurnalele mamei.

- Ajunge cât m-ai aburit cu povestea asta de iubire ! Știu tot, pricepi? Tot!

Culoarea de pe fata lui pierii si am văzut cum își umezește buzele. Puteam sa jur ca pentru prima data îl vedeam speriat.