Capul mafiei - Prima parte

10

Cris

Trecuseră ore întregi de când eram in camera de interogatoriu fără ca măcar sa vina cineva. Când m-au adus , m-au legat cu cătușe de masa si mi-au pus un pahar cu apa in fata. Pahar de hârtie, nici măcar de plastic. Puteam sa văd cu apa începe sa treacă deja prin materialul  subțire, ajungând pe suprafața crem a mesei de care eram legat. Fiecare colț era prevazut cu câte o camera, in așa fel încât puteam fi văzut din toate unghiurile, iar in fata mea era un geam imens, de unde nu se vedea absolut nimic. 
Cerusem deja sa fiu lăsat sa-mi sun avocatul, au spus ca in curând.  Văzusem in filme, auzisem de pe la alții cum ca asta ar fi tratamentul standard. Te tine aici ore, in speranța ca o sa obosești si o sa le răspunzi la întrebări.

O singura întrebare îmi răsuna in minte. Una la care puteam Răspunde in numeroase feluri, făcând diferite scenarii..: "Cum ne-au prins?".

Una din variate era ca Ștefan fusese urmărit, a doua ca cineva ciripise, a treia ca aveam un intrus sau poate ca era doar un plan penibil de al tatei ce încerca sa-mi dea o lecție. Sau poate ca toate astea erau doar un vis urat.

Usa se deschise cu un "Bang!" Puternic si un tip pe la 35 de ani intra zâmbind , aproape dând din coada de fericire.

- Buna seara, Domnule Vasilescu! Sunt comisarul Vlădescu Cătălin, de la crima organizata.

- Sunteți sigur ca e seara , Domnule Comisar? Am întrebat ironic. Mie mi se pare ca e dimineata...

- Aveți simtul umorului...îmi place!

- As dori sa-mi sun avocatul.

- Se va ajunge si la asta, mai întâi am eu câteva sa întreb.

- Nu spun nimic in lipsa unui avocat. îmi cunosc drepturile.

- Nici nu ma îndoiesc! Va asigur , însă, ca după ce ma ascultați o sa vreți sa vorbiți...ba mai mult, in situația in care va aflați orice avocat ar fi legat de mâini si de picioare.

"Si a trecut la intimidare...". Mi-am așternut pe fata un zâmbet de poker si l-am privit in timp ce se așeza de cealaltă parte a mesei. Tranti in fata mea un Dosar si îl deschise apoi incepu sa pună in fata mea imagini cu duba, cu Ștefan ridicand marfa adusă, cu mine bătând mâna cu el cu ușile dubei largi deschise. Ultima poza era cu pistolul meu , de care nu am avut cum sa scap.

- Avem dovezile astea...si doua variante ce le puteți alege. Una! Recunoașteți fapta si ma asigur ca veți primi câțiva ani in minus. Si a doua...ma ajutați sa prind adevăratul peste si scăpați basma curată din asta.

- Ce vreți sa Spuneți?

- Știu ca nu dumneavoastră sunteți capul răutăților, ca sa spun așa. Știm ca domnul Vasilescu , ăl mare, trage toate sforile.

Un ras amar îmi scapă si am continuat sa fiu tăcut.

- Da...înțeleg! Va e greu sa va Trădați propriul tata...nu va cer asta din senin! Știu foarte bine ca încercați sa scăpați de el de ceva vreme. Oare cu ce V-a greșit?

- Probleme mele personale nu sunt treaba dumneavoastră , domnule Comisar!

- Bine înțeles ca nu! Spuse mieros deșii pe fata lui se citea contrariul.