Capul mafiei - Prima parte

5

Cris

In  sfârșit primeam o reacție normala de la femeia asta ciudata! In sfârșit înțelesese cât de rău poate sa fie.

Nu aveam intenția sa o omor. La dracu! Nu aveam intenția nici sa o răpesc, dar ma irita teribil ca nu reacționa cum ar reacționa orice femeie in locul ei. Acum însă, ma mulțumise oarecum...leșinul ei îmi arată ca e totuși conștientă.

Mi-am strecurat mâna pe după ceafa ei si i-am ridicat capul. Nu se lovise deșii căzuse lata.

- Alexa!

Cu un deget i-am verificat pulsul in timp ce cu cealaltă mâna o loveam încet peste obraz.

- Alexa! Revino-ți!

Am zguduit-o mai tare iar genele ei lungi începură sa tremure. Deschise ochii dezorientata , iar când ma văzu aplecat peste ea se zbatu târându-se pe fund si facăndu-ma sa zâmbesc.

- Calmează-te! Ești in regula...ai mâncat ceva azi?

- Poftim?!

Tonul ei era de scandal iar eu nu aveam dispoziția necesară pentru asta.

- Nu contează! O sa cer sa ți se aducă ceva de mâncare...

- La ce bun sa ma hrănești dacă am sa mor curând?

Un oftat lung îmi scapă si am privit-o cum stătea ghemuită pe podea. Lasandu-ma pe vine am ajuns la același nivel cu ea.  Își ferii privirea de a mea iar asta ma deranja mai mult decât era cazul.

- Uita-te la mine!

- Nu ma pot uita la tine...

- Ți-e teama...am concluzionat eu însă răspunsul ei ma lovi din plin.

- Vezi mâinile astea doua ale mele? Astea salvează vieți! Nu o data, de multe ori oameni au reînceput sa respire datorită lor, inimile au început sa bată încă o data! Eu salvez oameni, înțelegi? Le fac bine... nu mi-e teama de tine! Mi-e scârbă!

Avea si de ce! De multe ori mie îmi era scârbă de mine.

- Nu te condamn...

- Pf...mulțumesc!

- Încetează cu sarcasmul asta! Nimeni nu-mi cunoaște păcatele mai bine decât mine, Alexa! Nu uita ca tu doar ai auzit de mine pe ici pe acolo dar nu ai nici cea mai mică idee cine sunt de fapt!

- Ai sa negi ca ești un criminal?

- Nu! Dar am sa-ți spun ca nu sunt cel mai rău om din lume! Tocmai te-am scăpat de aia rai, simplul fapt ca ești aici si nu intr-o cocina dovedește ca nu sunt atât de negru-n cerul gurii! In fine!  Pararea ta despre mine e prea puțin importantă...in schimb tu o sa faci tot ce spun eu!

- De ce as face asta?

Un zâmbet amara îmi apăru pe fata si am lasăt-o sa tragă aer in piept înainte sa-i răspund.

- Pentru ca acum inima ta e la mine in palma!

***

- Sefu! L-am găsit! Îl aducem la depozit in maxim o ora! Îmi spuse Radu de la celălalt capăt al firului.