Capul mafiei - Prima parte

17

Cris

In sfârșit reușisem sa pun mâna pe Octav. Asta îmi aducea atât usurare cât si îngrijorare. Nu a fost deloc greu, informația data de tatăl meu , cum ca Octav s-ar ascunde in Bulgaria a fost ceea ce mi-a făcut treaba foarte ușoară.

După ce am vorbit cu unul dintre oamenii care transportau marfa acolo , au reușit sa-l găsească mai repede decât îmi puteam închipui. Nemernicul jucase poker in unul din cazinourile unde oamenii noștri vindeau heroina.

In mai puțin de 5 ore Octav era deja adus la depozit. Ii ceruse deja lui Ștefan sa o anunțe pe Alexa.

Alexa....

Ce aveam sa fac cu ea? Tatăl meu lansase o amintire clara , avea sa o vâneze, știam asta. Voi putea oare sa o protejez, si dacă da...cu ce preț?

Ajunsese sa fie atât de prezenta in gândurile mele încât uneori ii puteam auzi vocea. Nu am mai trecut pe acasă de ieri, mai mult de douăzeci si patru de ore in care nu o văzusem si tot ce-mi doream era sa o pot privi in ochi. Oare ce avea sa facă când o sa audă ca tatăl ei nu mai e, deșii ma îndoiesc ca jegul asta ii făcuse vreun bine in viața asta.

- E gata, sefu! Spuse unul din oamenii mei băgând capul pe usa.

M-am ridicat de la birou si am mers cu pași hotărați către camera unde era ținut Octav. Arma de la spatele meu avea fix un glonț. Deschizând usa l/am văzut pe nemernic cum stătea întins pe jos , cu mai ile legate la spate. Rase sec când ma văzu.

- Mai-mai! Cum de te-a trimis pe tine?

Am ras la fel de  sec  băgând mai ile in buzunarele pantalonilor.

- Ar trebui sa-i mulțumești celui de sus ca sunt eu. Dacă ar fi fost el erai jupui de viu...doar așa, ca exemplu.

- Ce vreți de la mine?

- Banii!

Rase amuzat scuipând la picioarele mele.

- Nu am nici o datorie la voi!

- Si aia 50 de mii?

- I-am dat înapoi!

Strângând din Dinți m-am lăsat pe vine ajungând la nivelul lui.

- Realizezi ca i am pe fiica-ta?

Nici o emoție nu-i apăru pe fata si știam ca merita sa moara in secunda asta.

- Si? E buna, nu?

Pumnul meu pleca fără sa-l pot oprii si se izbii cu forța de obrazul lui. Lua lovitura cu mai multă stăpânire de sine decât ma așteptăm sa văd la un om trecut de 50 de ani. Alexa nu moștenea nimic din trăsăturile lui fizice , doamne ajuta! Are o fata lunga, umflata de băutura si ochii de un căprui închis, tulburi.

- Aha...iau asta ca pe o confirmare. Ai grija cu ea , e ca ma-sa!

- Decât ca tine un jeg infect...ce fel de om ești , ha? Sa-ți lași unica fiica pe mâna unora ca Bebe Vasilescu? N-ai mișcat nici măcar un deget! Poate ca-ți mai spălau din păcatele pe care le-ai avut, poate ca mai compensări cu ceva faptul ca ai crescut-i cum ai crescut-o!