Alexa
As fi vrut sa știu mai multe despre mama lui. Din câte văzusem, biblioteca era ticsită cu cărți bune, muzica ei era din alta lume. In unele din cărțile ce le răsfoisem in după amiaza asta , am găsit poze cu Cris , pe vremea când era încă Bebeluș. Părea ca le folosește ca si semne de carte.
Nu am văzut însă o poza cu ea, sau cu tatăl lui Cris. Muream de curiozitate sa aflu mai multe dar mi-am dat seama ca nu avea sa-mi spună.
In ciuda a tot, simțeam pace! Ma simțeam bine si ma surprindea si pe mine faptul ca ma liniștea casa asta, in ciuda tuturor ororilor ce probabil ca aveau loc aici.
Mi-am pus pijamalele si am coborât la parter. Aveam de gând sa-l rog sa ma lase sa folosesc telefonul doar pentru un minut. Denisa avea sa înnebunească de grija. Obișnuiam sa vorbim de dimineața pana seara, iar de seara trecută nu-i mai dădusem nici un semn de viața. Cred ca deja își ieșise din minți.
- Cris? Am întrebat când Mioara îmi ieși in fata la capătul scărilor.
- In birou...nu știu dacă e Ok sa mergi acolo. Nu-i place sa fie intrerupt.
- Îl întreb ceva si ies! Am asigurat-o eu.
Îmi zâmbi apoi urca scările trecând pe lângă mine. Am mers către birou , pe coridorul parțial luminat. Marmura albă de pe jos se simțea Rece ca gheata chiar si sub papucii pufoși de casa.
Ajunsă in dreptul ușii am cântărit in gând dacă sa bat apoi mi-am spus ca as fi mult prea simțită pentru o prizoniera sa fac asta , așa ca am intrat cu tupeu, deschizând brusc usa.
Cris stătea in picioare in fata geamului, purtând un tricou albă si o pereche de pantaloni de trening negrii. Vorbea la telefon si când usa se deschise cu putere se întoarse iritat către mine.
- Vreau sa te întreb ceva!
Ridica un degete creându-mi sa fac liniște apoi continua sa se concentreze la telefon.
- Nu înțeleg...de ce ar vrea asta de la noi?...Aha!...Mie nu-mi suna deloc Ok treaba asta....da! Afla tot ce poți!
Închise câteva secunde mai târziu apoi făcu un pas nervos către mine.
- Ce cauți aici?
- Vreau sa te întreb ceva!
- Si așa se intra?
- Voiai sa bat? " Ma scuzați domnule , se poate?" M-am strâmbat eu către el.
- Fix așa!
- Scutește-ma!
Ofta exasperat apoi ochii lui verzi aruncau scântei de curiozitate către mine.
- Ei bine...? Ce dorești?
- Vreau sa dau un telefon.
- Ha! Buna asta!
- Trebuia sa vorbesc cu Denisa!
- Exclus!
- Lasă-ma sa vorbesc cu ea ! Un minut! O sa pun pe speaker ca sa poți auzi!
- Wow! Cata bunăvoința...ma ironiza el.
CITEȘTI
Capul mafiei - Prima parte
General FictionAerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. ...
