Capul mafiei - Prima parte

12

Cris

Mai mult ca oricând as fi vrut sa dau timpul înapoi îndeajuns de mult încât sa-mi pot da seama in ce moment ajunsese fata asta cu chip superb sa fie prioritatea mea.

Ii cerusem sa fuga cu mine, sa se ascundă si pentru prima data in viața mea aveam emoții. Nu-mi raspunsese încă si de ceva timp învârtea mâncarea in farfurie cu furculița ca si când ar avea in fata viermi si nu cea mai buna friptura făcut de Mioara. Ardeam de nerăbdarea deșii eram perfect conștient ca poate asta era doar liniștea de dinaintea furtunii. In mintea mea vedeam cum sare in sus si îmi da una din replicile alea usturătoare care implicau adjectivul "criminal!" Dar speranța încă era acolo, încă mai speram ca dacă-mi refuzase cererea spontana in căsătorie , fuga cu mine nu era ceva atât de ieșit din comun.

- Știu ca-ți cer sa-ți lași toată viața in urma...am spus intr-un final simțind cum ma sufoc.

Pufnii scarcastic ridicand din umeri.

- Care viața? Intreba ca si când nu ar avea una.

- Spitalul, prietenii tai...orașul asta!

Își ridica in sfârșit privirea către mine ,ofta lung apoi spuse:

- Simt nevoia sa dezbat asta...

- Ok...ascult!

-  Cerea ta m-a înfuriat. Si nu pentru ca a fost spontana! Ci pentru ca nu cred in asta...nu cred in căsătorie si nu am crezut niciodată. Căsătoria părinților mei nu a făcut altceva decât sa distrugă tot...poți pastra o persoana in suflet si fără un act sau o intrare in biserica. Si fără sa-i iei numele de familie...

- Pot înțelege asta. Am asigurat-o eu.

- Bun! Acum îmi ceri sa las tot in urma si sa fug cu tine-n lume! Eu nu simt ca mai am ceva aici de când...tata a luat un glonț in cap! Dar cumva...azi, când am văzut reportajul ăla la tv, si te-am văzut pe tine intrând pe usa aia a poliției...am înțeles ca mai am încă ceva. Te mai am pe tine!

Vocea ii tremura , ca si când ar fi început sa plângă in orice secunda. M-am întins si am tras scaunul ei lângă mine apoi am cuprins-o in brațe.

- Nu vreau sa te pierd si pe tine , Cris! Nu vreau sa mergi la închisoare si nu vreau sa te știu ascunzându-te pe undeva.

- Îți promit ca asta nu se va întâmpla niciodată ! Am spus sărutând-o pe creștet.

- Atunci am sa merg cu tine!

Răspunsul ei îmi lua o piatra de pe inima si i-am ridicat bărbia sărutând-o tandru pe buze. Ochii ei înlăcrimati se opriră pe  încheietura mea roșie.

- Ei ți-au făcut asta? Intreba trecând cu degetele peste semnele roșii.

- E nimic!

- Nu! Trebuie sa punem ceva, o fașa...era in trusa aia de prim ajutor. Spuse ridicand încheietura si examinând-o.

- Serios! Sunt bine!

- Nu discut! Mai întâi termina aici, faci un dus si după ma ocup de asta!

- Facem un dus...am spus rânjind drăcește.