Păcatele noastre

Capitolul nouă

Anastasia

Trecut:

Să mănânc cu Caden înghețată într-o mică poiană nu era plănuit astăzi, dar se simțea atât de bine! Mai că am și uitat de scenele de mai devreme.

— Sigur ești ok? Meciul era important pentru tine.

— Tu ești mai importantă.

Cuvinte dulci pe un ton neutru, tipic Caden! Niciodată nu am înțeles de ce nu e mai deschis în legătură cu emoțiile și sentimentele sale. Ce îl face să fie rezervat?
Mă pun pe spate pe iarba moale și plină cu flori.

Cerul era senin fără nici măcar un nor, razele soarelui mă mângâiau prea tare. Mă strâmb, însă inima îmi face tumbe când Caden își pune mâna deasupra ochilor mei, apărându-mă de disconfort.
Zâmbesc timidă în timp ce el îmi analizează chipul minute bune. Niciodată nu l-am văzut ezitând să spună ce gândește, dar acum am impresia că o face.

Ne privim unul pe altul și parcă timpul s-a oprit în loc. Avea cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată, întunecați cu câteva mici sclipiri, ca niște steluțe mici. Eram convinsă că cerul nopții se află in ochii săi.

— Te pot întreba ceva?

— Sigur.

— Cu cine îți place să petreci timpul mai mult? Cu mine sau cu Henry?

Întrebarea sa mă uimește puțin, dar trebuia să mă aștept la asta. Între el și Henry stă mereu câte o competiție. Mereu se compară unul cu celălalt și fac curse prostești.

— Nu există un preferat, Caden. Îmi place să petrec timpul cu amândoi în egală măsură.

Mă așteptam să fie nervos, să țipe sau să plece, în schimb mă prinde de mână și-și petrece capul pe umărul meu. Rămân de-a dreptul surprinsă, ce se întâmplă cu el? Nu e genul afectuos.

Profit de ocazie și-mi trec degetele prin părul său negru ca smoala. E aspru din cauza gelului pe care-l folosește.

—Atunci, îți doreai ca Henry să fie aici cu tine?

Stau puțin și analizez situația. Henry de obicei este cel care stă cu mine când sunt supărată și mă alină, iar Caden mă face mereu să zâmbesc și să uit de probleme.

— Nu. Mă bucur că tu ești aici cu mine.

Nici nu știu de cât timp stăm așa, pare o veșnicie. Caden încă stă cu capul pe umărul meu, iar eu cu degetele în părul său. Vorbim nimicuri și râdem la cele mai stupide glume și brusc, mi se pare că o veșnicie nu e de ajuns.

Prezent:

Îl împing repede, profitând că nu era destul de atent încât să opună rezistență. Nu-i mai permit să pună mâna pe mine. Nu știu ce joc prostesc joacă, dar mie nu-mi arde de glume.

— Ce naiba, Caden? O săruți pe Ella și acum te dai la mine? Crezi că îți merge?

Mă privește amuzat. Ce nemernic! Îl amuză situația? Expresia mea nervoasă? Nici nu știu de ce am acceptat să vin aici cu el. E scăpat de sub control. Oare ia droguri?

— Ea m-a sărutat pe mine, oftează prefăcut, eu doar i-am îndeplinit dorința fetei. Așa geloasă ești?

Deja sătulă, ies din lac. O idee la fel de proastă cum a fost şi cea de a merge aici cu un drogat ca Caden. Corpul îmi tremură, îmi plac mie băile și dușurile cu apă rece, dar asta e next level.