Păcatele noastre

Capitolul treisprezece

Caden

După ce melodia s-a terminat, am mai ascultat-o odată. Apoi încă odată, și încă odată. Pentru o secundă, voiam doar să ascult acesta melodie cu ea. Să nu spun nimic, să nu mai fac niciun gest, să stăm în lumina lunii înconjurați de farmecul nopții.

—E târziu, spune deodată. Haide în casă.

Nu voiam, dar cred că îi este frig. Era doar în rochia asta, care de altfel îi stă bombă.

—Bine.

O las să mă conducă în casă, când închide ușa camerei mele, o iau prin surprindere, și o lipesc de perete. Îi cuprind bărbia cu degetul mare și cel arător, și-i privesc ochii de căprioară speriată.
Frumoasa și inocenta Anastasia. Mereu sare în ajutor. Sincer? Mă bazam pe asta.

— Ce faci?

Își ferește privirea și cu mâinile ei mici încearcă să mă  îndepărteze. Îi cuprind gâtul fin, simțindu-i pulsul ridicat. Râd când o văd atât de speriată. 

— Ce colier frumos, strâng tare, asigurându-mă că are oxigen doar cât să nu leșine. Nu crezi?

— Ești beat! Încetează! Îi pun mâna la gură, era atât de zgomotoasă, și oricât de mult mi-ar face plăcere să o aud țipând, nu îmi permit asta acum.

— Shh, buzele ei rozalii și pline erau niște ispite pe cinste. Nu vreau să le sărut. La dracu, vreau să le devorez ca un animal, să le sug și să le mușc, până o să îi dea sângele. O să-i trezești pe toți.

Se agita, dând din mâini și din picioare. Dar strânsoarea mea era mai puternică și îi încurcă planurile.

Nu era momentul buzelor sale acum. Îmi concentrez atenția asupra lobului urechii pe care îl ling. Când observ că respirația ei a devenit una artificială gândesc un singur lucru: planul îmi merge a dracu de bine.

Îi las gâtul, doar pentru a trece la părul ei lung, mătăsos, care mirosea a căpșuni. La naiba, fata asta, din cap până-n picioare strigă a inocență. Fața ei stupid de mică, pistruii de pe obraji; corpul ei fragil și scund, îmbrăcămintea mereu colorată.

Sunt un ciudat? De ce dracu am fantezii cu una ca ea? Nici măcar fetele de la liceu care sunt mai mult dezbrăcate și au forme mai dotate nu au efectul ăsta asupra mea.

Nervos, îi strâng părul în pumni, cu săruturi dure, lipsite de orice blândețe, îi asaltez gâtul și clavicula. O las să vorbească.

— C-caden! Te rog! Șoptește-țipă, încercând iar să mă dea laoparte.

— Ce mă rogi, scumpete? Să fac mai mult? Să cobor?

O iau cu ușurință de coapse, făcând-o, fie că vrea fie că nu, să-și încolăcească picioarele de talia mea. Rânjesc când îi simt umezeala. Dumnezeule! O simțeam chiar și prin haine, era așa udă.

Udă pentru mine din nou.
Dă să scoată alte sunete de protest, însă dinții mei care îi mușcă un sân prin materialul rochiei o opresc.

— La naiba, ești așa frumoasă!  Mârâi deja scăpat sub control. Doar nu credea că dacă apare îmbrăcată așa, o să scape basma curată.

O trântesc pe pat. Trupul frumos, de zeiță  se așeza perfect sub mine. Îi mângâi obrazul, coapsa, șoldul.

— Iar tu... vocea îi era plăpândă, abia acum observ cât de tare tremură. Rahat. Avea și lacrimi în ochi.

Se uită preț de câteva secunde la mine, apoi obrazul mi se întoarce la foc automat. M-a plesnit. Asta e a doua oara. Și nu știu de ce, dar îmi place.