DESCHISĂ
Ai început să scrii o carte, dar nu ești sigur de ea?
Dorești să te perfecționezi printr-o critică obiectivă și constructivă?
Echipa noastră este aici să te ajute!
Tema cărții mi-a plăcut inițial, având așteptări foarte mari care din păcate au fost spulberate cu moartea lui Fernando. Mă așteptam ca măcar jumătate din carte să fie despre această răzbunare, un fel de Tom și Jerry, între Elizar și Fernando însă faptul că ai decis să îl mori atât de rapid m-a făcut să mă întreb care e adevărata temă a cărții. Vorbind încă puțin de Fernando, deși a fost un personaj destul de puțin detaliat, mi-s-a părut mai mult om normal decât un șef de mafie. Moartea lui atât de patetică, poate suna urât însă e adevărul, m-a făcut să mă îndoi în privința acțiunilor pe care le-a făcut în trecut.
Așa cum ai menționat, Elizar a avut ajutorul italienilor ca să-l omoare însă îți pot asigura că mafia italiană nu se răzbună așa. Toată scena din fața fabricii a fost foarte superficială, ca și cum te grăbeai să îl scoți din scenă pentru a oferi loc adevăratei teme: ura-dragostea dintre Elizar și Juana.Elizar ca și personaj e plat, gol. Nu am înțeles ce l-a traumatizat mai mult: moartea părinților sau trădarea Juanei. Căci, am impresia că răspunsul va fi al doilea văzând comportamentul său. Din nou, nu ai oferit destule atenție la detalii în ceea ce privește moartea părinților. Da, tatăl a fost omorât în fabrică cu un glonț în piept și mama împușcată în fața lui însă acțiunea în sine nu îți oferă nicio emoție. Imediat după moartea lui Fernando, la care nu a contribuit cu adevărat, s-a schimbat într-un alt om.Probabil Juana e singura care are ceva uman în ea, văzând acțiunile în care a fost protagonistă. Faptul că un fiu de mafios învață Drept nu e notițe atât de șocantă. La fel și distanța emotivă dintre ea și Ferdinando, deși persoanele care sunt în mafie țin mult mai mult la copii lor decât a făcut-o Ferdinando.
Revenind la acțiunea în sine, cred că putea să fie strânsă în trei sau patru capitole, adăugând mai multe detalii. Ai descris bine acțiunea însă îi lipsește acel strop de profunzime pe care îl găsești normal în cărțile de acțiune, cu toate că cartea se prezintă mai mult ca un enemies to lovers în mafia romance. Un detaliu care m-a amuzat a fost faptul că atât Fernando, înainte să moară, cât și Elizar când s-a prezentat la reședința familiei Cortes au fost foarte politicoși, un lucru inedit pentru mafie. Încearcă să folosești un ton mai dur, mai multe înjurături însă mai ales mai puține pronume de politețe.
Nu m-a șocat propunerea căsătoriei din partea lui Dante, ba din contră, am prevăzut-o încă din capitolul doi. Probabil modul în care Juana a acceptat nu este cel mai minunat, însă respect pentru Elizar că ține cont de părerea ei. Pentru aspectul ordonat al capitolului îți sugerez să folosești linia de dialog și să nu mai folosești „capitol n + titlu capitolului", ori folosești una ori alta. De asemenea, ca și gramatică am observat absența la câțiva i, sau adăugarea lor în plus. De asemenea, punerea cuvintelor în propoziție uneori este ușor haotică, nu greșită, însă greu de înțeles. Un lucru pe care l-am notat a fost atenția puțină asupra numelor personajelor. Singuri care au nume care îți aduc aminte de Spania sunt soții Cortes și fiica, doamna Blanca și Elizar.
Restul au mult prea mult aer de nume italian, în ciuda numelui de familie. Coperta este drăguță, văzând tema cărții. Îți recomand filmul „One Hundred steps" (sau „The Hundred Steps"), regia Marco Giordana, care prezintă povestea lui Peppino Impastato, un fiu de mafios sicilian care s-a ridicat împotriva mafiei din Cinisi, un orășel din Palermo, și a fost omorât. M-am gândit, văzând tema cărții, că ar putea fi o idee să vezi ceva mai realistic în legătură cu mafia italiană.
Plata: follow permanent grupului și mie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
