Prințesa Mafiei 1

Capitolul 4- Stelele

Danilo P.o.v

Femeia asta ma omoara. Cum poate fi o persoana atat de enervanta si in acelasi timp atat de minunata, gingasa si inocenta? Se poarta atat de gratios si este atat de fina. La fel si vocea ei, este o incantare as putea-o asculta toata ziua, doar daca nu ar scoate cuvinte nepotrivite pe gura. Si asa ajungem iar la partea cu enervarea.

De ce ma simt asa in preajma ei? De ce ma simt vulnerabil? O cunosc de cateva ore si deja visesz cu ochii deschisi la ea. Pe cine pacalesc aici? O urmaresc de ceva timp. Mai exact? De vre-o 2 ani! Stiu fiecare miscare, pas pe care l-a facut in tot acest timp. Am asteptat momentul oportun sa o prind. Am atatea informatii despre ea incat simt ca o cunosc de o viata intreaga. Un singur lucru nu-l stiu si anume, de ce i se spune "Printesa Mafiei".

Este o enigma. La prima vedere nici nu iti poti imagina ca acest inger fara aripi este periculoasa si ca a trait intr-o familie de mafioti. Sunt intrerupt din sirul gandiri de catre vocea ei.

-Deci?

-Deci ce? intreb eu nedumerit.

-Uite Danilo, stiu ca nu ai organizat aceasta cina doar pentru a fi ospitalier. Vrei ceva si eu vreau sa stiu ce! zice ea in timp ce lasa tacamurile jos si se sterge la gura.

-Vreau sa ne cunoastem! spun si ea ridica o spanceana.

-Asta faci tu de obicei cu fetele dusmanilor tatalui tau? ma intreaba usor ironica.

-Esti doar tu! Lasand aceasta introducere de prost gust, hai sa jucam 10 intrebari, stii cum se joaca, eu iti pun zece intrebari si tu ai dreptul tot la atatea, nu avem voie sa refuzam sau sa mintim, ce zici? o intreb eu si ea se face interesata.

-Bene! spune ea. Incepe tu! continua ea.

-Bine, pai atunci prima mea intrebare este, de ce ti se spune "Mafia Pricipessa"? o intreb si ea incearca sa-si ascunda o fata mirata.

-Sa fiu sincera, nu stiu! Reputatia tatei probabil este devina! spune ea convigatoare.

-Hm! Sa spunem ca te cred! zic eu incrucisandu-mi bratele la piept.

-Acum eu! Ce plan ai cu mine? ma intreaba ea.

-Serios? Eu vreau sa te cunosc mai bine si tu ma intrebi de chestii d-astea?

-Eu inteleg oamenii prin gandirea lor, nu doar prin cum se catalogheaza ei! spune ea si eu zambesc.

-Prea bine! Vreau sa te tin aici pana ce familia ta decide sa apara si tatal tau iese din gaura de sarpe. spun si ea isi mareste ochii.

-Cum? Tata se ascunde? Angelo o sa mi-o plateasca. spune ea si se ridica de la masa.

Ma ridic de pe scaunul meu si o urmez. Merge nervoasa spre iesirea din sala de bal.

-Unde vrei sa pleci? spun si o prind de brat, iar aceasta se opreste.

-Imi pare rau, Danilo, dar chiar nu mai am dispozitia necesara sa continui aceasta cina. spune ea si eu ii dau drumul la mana.

O vad plecand. Doamne, pana si pielea ei e catifelata si gingasa. Este o femeie ce te fierbe la foc mic fara sa-si dea seama. O face fara intentie, dar simt ca mie mi-o face intentionat. Nu mai stau nici eu si urc spre camera mea. Este in aripa opusa a vilei. Ajung in camera mea si imi iau o pereche de pantaloni de pijama, un maiou si boxeri, apoi intru in baie.

Dupa un dus fierbinte, ma imbrac si ies din baie. Ma pun in pat si inchid ochii. Degeaba, nu pot dormii. Ochii aia albastrii ai ei imi umbla prin cap.

-Dio mio! spun si ma ridic din pat.(o Doamne!)

Deschid usa camerei mele si plec spre aripa opusa a casei spre camera Francescai. Este la ultimul etaj. Scarile astea ma omoara. Intr-un final ajung la usa ei. O deschid usor pentru a nu o trezi dar observ ca nu este aici. Doar nu a sarit pe geam. Merg in balconul ei, dar nu o vad.