Prințesa Mafiei 1

Capitolul 24

Danilo P.o.v

Doamne cat de fericit ma simt ca m-a inteles de ce ma aliasem cu sarpele ala de Sergio. Oh, si ce o sa mi-o mai plateasca viermele. Nu pot sa-mi imaginez cat de multa durere a suferit Francesca din cauza mea, dar cert este ca ma simt oribil. Doar vazand-o in astea doua luni, cum plange si fata ei obosita de la atatea nopti nedormite, m-a facut sa ma simt mizerabil.

Acum ma simt implinit. Cu ea in bratele mele totul este perfect. Am tanjit la ea atat de mult timp fara neincetare si acum ca ii simt corpul micut, dezbracat complet, sub mine, simt ca o tin in siguranta asa cum am vrut din totdeauna. M-am simtit atat de vinovat pentru Leo. Nu voiam sa il omor, doar sa-l sperii aproape de nunta, dar trebuia sa nu ma las orbit de vorbele razbunatoare ale lui Sergio ce ma facea sa ma gandesc la un viitor frumos alaturi de Francesca. Am fost naiv, se zice ca iubirea te face slab, dar cand am facut asta nu m-am gandit la iubire, ci doar la gelozia pe care i-o purtam lui Leo. Inca nu-mi vine sa cred ca s-a atins de comoara mea, dar asa imi trebuie daca nu lupt la timpul potrivit.

Francesca merita. Am inceput sa inteleg ce inseamna sa iubesti din umbra si este dureros. Al naibii de dureros. M-am simtit ca si cum m-as fi sugrumat singur cu propriile maini. Parca ma tinea cineva in lanturi ca sa nu rabufnesc. Pana la urma totul s-a rezolvat, ma rog nu chiar totul, poate doar totul intre mine si Francesca. In sfarsit ne-am recunoscut iubirea unul fata de celalalt si nu pot descrie sentimentul de a fi si tu iubit inapoi. Te aflii pe un norisor mic, cu ea in brate si te simti deja deasupra tuturor.

Ca acum. Sunt cu frumoasa mea, in patul ei care acum este ravasit de la actul nostru de iubire. Francesca stand la pieptul meu, eu strangand-o puternic si posesiv, dorindu-mi sa nu-i mai dau drumul niciodata. Mi-a fost atat de dor de ea, de buzele ei, de sclipirea din ochi, de corpul ei, de mirosul ei, de simpla ei prezenta. Iubesc, si asta ma sperie, iubirea ei ma sperie. Acum mi-am dat seama ca o iubesc prea mult ca sa o mai ranesc. I-am omorat practic, parintii si logodnicul. Ma macina o intrebare de ceva timp... Oare chiar l-a iubit pe Leo? L-a iubit asa demult incat acum nu-l poate uita?... aceste intrebari nu-mi dau pace din momentul in care mi-a marturisit ca ma iubeste.

De ce trebuie ca toate lucrurile frumoase sa fie complicate?

Imi las gandirea intortocheata cand simt razele soarelui ce-mi intra in ochi si cand aud motaitul Francescai. Nu am dormit toata noaptea, nici unul dintre noi nu a facut-o! Am facut dragoste de atatea ori incat aproape am umplut datile cand imi doream s-o fac.

-Mmmm... aud sunetul pe care-l scoate iubita mea.

Se aseaza mai bine la pieptul meu si inspira adanc deschizandu-si ochii.

-Neata! soptesc eu si ii pup crestetul capului incet si apasat intr-un mod atat de placut.

-Neata! ii aud si soapta ei atat de sexi si ragusita.

-Cum ai dormit! o intreb eu in acelasi mod ca mai devreme.

-Mai bine ca niciodata in viata mea! spune ea acum cu glas mai accentuat.

Ea se ridica usor mai sus si-si indreapta capul in asa fel incat privirile sa ni se intersecteze. Ii vad zambetul de care mi-a fost asa dor. O sarut pe buze, usor si intr-un mod tandru, buzele ei fiind atat de moi si dulci incat imi vine sa le devorez.

-Ma bucur! spun dupa ce o mai privesc ceva timp in ochi.

-Mi-a fost asa dor de tine, Danilo! spune ea si isi aseaza la loc capul pe pieptul meu.

Eu o asez pe perna alaturata si ma pozitionez deasupra ei. O privesc in ochii sai atat de frumosi, dar usori sticlosi din cauza lacrimilor ce urmau sa-i invadeze obrajii sai perfecti sculptati de mama natura.

-Nici nu ai idee cat de mult mi-am dorit sa aud cuvintele astea din gura ta! spun si ii cuprind buzele in cel mai lung sarut al nostru.

Un sarut carnal ce este in stare sa ne opreasca respiratiile pe veci, dar in acelasi timp simt ca daca imi despart buzele de ale ei, voi muri in cele mai crunte chinuri, chiar daca lipsa de oxigen ar face si ea la fel. De fapt, nu la fel. Francesca este mai importanta ca aerul pe care il respir. Acum ca o am, nimic nu ma mai poate face sa o pierd, nici macar eu nu voi mai face asta. Imi interzic sa ii mai fac rau Francescai, pe veci.

Imi despart buzele de ale ei, datorita faptului ca i-am simtit respiratia grea pe care o avea. Ea, cu mainile in jurul gatului meu si privirea atintita in ochii mei, isi trage sufletul si apoi imi zambeste dragastos, intr-un mod melancolic, un zambet pe care nu l-am mai primit pana acum de la cineva, ma face sa ma simt iubit.

-Am ceva pentru tine, iubito! murmur eu in urechea ei si apoi ii musc lobul urechii.

Ma ridic brusc din pat si imi pun rapid boxerii mei, apoi scot din buzunarul pantalonilor, o cutiuta din catifea. Ma asez la loc langa Francesca, ea acum stand rezemata de tablia patului si eu in fata ei. Privirea ei curiosa ma face sa chicotesc. Intor cutia spre ea si apoi o teschid. Ochii ei se maresc considerabil, sclipind mai mult ca niciodata. Iau colierul din curie si il pun in mana sa mica. Francesca il analizeaza in de-aproape.

-Danilo.. aud vocea ei uimita.

-Nu, iubito! Tot ce vreau este sa-l porti. Asta este o promisiune din partea mea si a ta. Eu ti-l daruiesc simbolinzand iubirea mea eterna pentru tine, si vreau ca tu sa-l porti tot timpul la gatul tau minunat. Il vei da jos doar cand simti ca iubirea ta pentru mine va fi inexistenta.

-Este atat de fumos, Danilo! spune ea privindu-ma fericita.

-Nu la fel de frumoasa ca si tine, iubito. O fi el frumos, dar la gatul tau va arata si mai bine, pentru ca tu il porti! spun si ii privesc zambetul marindu-se considerabil.

Ma saruta scurt si apasat facandu-ma sa gem de placerea pe care mi-o ofereau buzele sale.

-O coroana, ha? ma intreaba ea amuzata.

-Da, simbolizeaza multe. Ai fost si esti printesa mafiei, dar ai devenit regina mea! spun si ii prind barbia sarutand-o animalic.

Imi raspunde cu aceeasi ardoare, pana se desparte de mine un milimetru si imi sopteste:

-Si acum ce facem? intreaba ea intr-um mod inocent.

-Il distrugem pe Sergio si apoi, traim fericiti, noi si familia pe care o vom avea! Ce zici Fancesca, vrei sa fii sotia si mama copiilor mei? Vrei sa ai o familie cu mine? o intreb intr-un mod seducator.

-Da, Danilo! Accept sa-ti fiu sotie, sa fiu mama copiilor tai si sa am o familie fericita alaturi de tine! spune si in mine se activeaza cel mai frumos sentiment.

Sar pe ea si incep sa o sarut. Imi dau jos boxerii si o luam de la capat. Francesca geme surprinsa cand ii musc buza si apoi incepem sa radem in sarut.

Promit ca o sa o fac fericita!

********

Gata capitolul! Imi cer scuze de intarziere..

Astept pareri!

Roxx☺