Prințesa Mafiei 1

Capitolul 15

Danilo P.o.v

Sunt pur si simplu socat. Socat si nervos. Femeia asta ma face sa mor de dinautru. Cum poate sa se sarute asa! Si in fata mea?

Esti ipocrit, stiai? Asta ai facut si tu! Cu blonda de langa tine!

Ma simt tradat!

Ea s-a simtit tradata cand aproape i-ai omorat fratele.

Off..chiar asta am facut! Eu sunt personajul negativ aici, eu sunt de vina. Trei luni de zile am incercat sa ma abtin de a nu merge dupa ea, de a nu o urmari. Trei luni in care m-am invinovatit si in care mi-am dat seama ca eu am alungat-o. Sunt indragostit de Francesca, da, o recunosc! Acum cateva saptamani nu aveam curajul sa recunosc, dar sora mea mi-a deschis ochii. Mi-a facut o morala sora cu predica, spunandu-mi ca eu sunt las. Da, mi-a spus ca sunt las, ca eu imi plang de mila in alcool si ea este undeva departe de mine poate in bratele cuiva. Si avea dreptate.

Vroiam sa merg dupa ea, dar am renuntat cand am auzit ca are pe cineva. La primul obstacol eu am cedat, dar m-am hotarat. M-am hotarat sa o fac sa sufere si sa regrete ca a plecat de langa mine. Asta mi-am propus in urma cu o saptamana. Eram pornit sa ii fac viata un calvar. Sa apar aici, sa-i stric seara si sa o fac sa saliveze dupa mine, dar se pare ca este exact invers.

Sunt gelos pe Leo. Sunt gelos ca el o atinge si eu nu. Probabil ia luat si inocenta. Nu pot sa suport acest gand, eu ar fi trebuit sa fac asta, eu ar fi trebuit sa fiu primul si ultimul ei barbat. Ea este a mea! Nu a lui!

-Danilo! imi atrage atentia vocea surorii mele.

-Da! murmur eu.

-Incepe licitatia! spune ea.

-Spunei lui Abel sa faca el ce trebuie, eu am nevoie de o tigare! spun si imi iau sacoul de pe scaun.

-Danilo! ma opreste sora mea. Esti bine? ma intreaba ea.

-Nu! ii spun eu si ma indrept spre iesire.

Francesca P.o.v

Danilo a iesit afara. Acum este sansa mea. Acum trebuie sa cer niste explicatii. Am nevoie de ele.

-Scuzati-ma! spun si ma ridic.

-Dar incepe licitatia! spune fratele meu.

-Ocupa-te tu! spun eu si plec de la masa.

Cu pasi de felina ma indepartez de masa, iesind din restaurant. Afara se pare ca s-a mai racorit. Vantul imi deranjeaza parul, dar il asez imediat si incerc sa dau de Danilo. Este la piscina hotelului. Sta pe marginea bazinului cu picioarele in apa si fumeaza. Pare abatut, ganditor. Eu imi fac curaj sa pasesc spre el.

Pasesc nesigura, cu frica si emotie. Ajung in spatele lui si el se intoarce spre mine. Zambeste slab, apoi se intoarce inapoi la tigarea lui.

-De ce ai venit? ma aud intreband, spargand linistea.

-Tu de ce crezi ca am venit aici? spune si el fara sa se intoarca spre mine.

Scoate fumul de la tigara pe gura si eu gandesc raspunsul la intrebarea pe care mi-a pus-o.

-Non lo so! Dimmi! ii spun eu. Per distruggere me ? Sei tornato , perché ? zic de data asta mai amenintatoare. (Nu stiu! Spune-mi! Ca sa ma distrugi? Te-ai intors, de ce?)

El nu spune nimic, doar se ridica de pe marginea bazinului si se pozitioneaza in fata mea la o distanta destul de incomoda pentru mine.

- Sei andato, principessa! Volevo solo vedere di nuovo! So che mi manchi! spune el cu vocea sa seducatoare si ma prinde de mijloc, mie accelerandu-mi respiratia. (Tu ai plecat, printesa! Eu doar am vrut sa te revad! Sa stii ca mi-a fost dor de tine!)

- Per che cosa? Ho pensato che ho spiegato una volta! Non voglio qui! ii spun eu, apoi inghit in sec cand isi pune buzele fine pe gatul meu. ( Ca sa ce? Credeam ca ti-am explicat odata! Nu te vreau aici!)

-Recunoaste, Francesca! Ma iubesti! Ti-a fost dor de mine! De atingerile mele! spune si incepe sa imi magaie corpul si eu ma infior dar nu de frica, ci de placere.

Scap un geamat infundat. El doar isi infige dintii in gatul meu si incepe sa-l suga. Eu il prind de umeri pentru a incerca sa-l indepartez, dar placerea ma impiedica.

-Danilo! incerc sa-i atrag atentia, dar esuez lamentabil deoarece numele lui scos pe gura mea a sunat mai mult a geamat.

Senzatia pe care o am in preajma lui este una de ameteala. Parca ar fi un drog, un drog ce sunt dependenta doar cand ma gandesc la el, fara sa-l gust.

-Recunoaste, Francesca! imi sopteste el la ureche. Recunoaste ca ma iubesti si ca Leo este doar o distragere! O jucarie pentru tine! Eu sunt cel pe care il vei! spune el si eu ma trezesc la realitate.

Inspir adanc si ii indepartez mainile de pe corpul meu, ma indepartez de el cu putin si deja simt nevoia atingerii lui, iar. Imi este deja dor de mainile sale pricepute ce ma duc pe taramurile placerii.

-Nu te iubesc, Danilo! spun eu nervoasa si impunatoare.

El se incrunta, apoi ochii sai se intuneca.

-Dar il iubesti pe Leo? ma intreaba el nervos.

Cu aceasta intrebare m-a inchis. Nu il iubesc pe Leo in felul ala.Sentimentele pentru el nu se compara cu ce simt cand Danilo ma priveste in ochi. Leo a fost doar o ancora de care m-am agatat pentru a ramane cu picioarele pe pamant. Il iubesc ca pe un prieten, nimic mai mult. Am incercat sa gasesc putina emotie in tot ce imi face Leo, dar nimic. Inima mea nu reactioneaza cand el ma atinge, in schimb, la Danilo e altfel. Nu pot sa-i dau dreptate ingratului asta. Nu pot sa mint in legatura cu sentimentele fata de Danilo, ar insemna sa ma mint pe mine. Dar trebuie sa o fac.

-Da! raspund eu cu voce tremuranda. Il iubesc pe Leo!

*********

Gata capitolul. Lipsa de inspiratie, probabil este cam nesarat, dar totusi sper sa va placa, astept pareri.

-Roxx, out!