Prințesa Mafiei 1

Capitolul 6- Grazia

Danilo P.o.v

Aaaaaah! Nu mai suport! Femeia asta este o ispita! Oricat as incerca sa ma indepartez de ea nu pot! Ah si acum ca am pleznit-o nu o sa o mai vad deloc! O sa fierb si mai mult. De o saptamana stau cu sticla in mana si nimic! Oricat de beat as fi nu pot sa o uit! Si sarutul de azi..m-a facut si mai lacom. Ma port precum un..animal. Nu am mai simtit asta niciodata! Eu doar..nu mi-o pot scoate din cap.

Sunt intrerupt din gandire de catre propriul telefon. Perfect! E tata! Acum o sa intrebe ce face printesa! O sa....ah! Este atat de greu sa nu ma gandesc la ea. Mi-am interzis asta de dinainte sa ajunga aici si uite-ma in ce hal am ajuns. Eu Danilo Vicenzi stau dupa fundul unei femei. Si trebuie sa recunosc ca are un fund apetisant, ce imi trezeste ganduri neortodoxe.

Intr-un final ii raspund tatei:

-Ciao!(alo!) spun foarte serios si calm.

-Danilo, che cosa è la principessa? intreaba el degajat.( ce face printesa? )

- E 'bene! Combattere! Vuole tornare al college! spun simplu, stiu ca tata vrea sa-mi zica altceva de m-a sunat. (Este bine! Riposteaza! Vrea sa se intoarca la facultate! )

- Bene! Volevo dirti che è necessario inviare qualcuno in aeroporto dopo, Grazia! ce am spus eu.( Ma rog! Vroiam sa te anunt ca trebuie sa trimiti pe cineva la aeroport dupa, Grazia! )

-Grazia, ritorno a casa? Perché non chiamarlo? il intreb eu mirat. ( Se intoarce acasa? De ce nu m-a sunat ea?)

- Sapete come sta. Ti lascio guardare mio figlio ho cara principessa! spune acesta in batjocura si inchide apelul. (Stii cum e ea. Te las fiule, sa ai grija de draga noastra printesa!)

Da! Asa e tata. Mereu grabit, nu ma plang. Am o legatura stransa cu tata este speciala. Trebuie sa vorbesc cu Abel. Ah si cred ca e la Fancesca in camera. Pff! Ce te opreste sa te duci? Este casa ta, prizoniera ta si trebuie sa ti se supuna! Da cred ca ai dreptate! Mereu am dreptate, idiota! Sunt constiinta ta! Da, da! Cum spui tu.

Ma ridic de pe scaunul meu si ies din birou. Pornesc spre camera Francescai. Francesca! Ce nume atat de frumos pe atat de fatal pentru mine. Un demon in corp de inger. Asa o consider eu. Este foarte pretioasa pentru familia ei. Angelo, o cauta de nebun! Si-a dat seama ca e la mine! Il vreau pe tatal ei si singura solutia prin al gasi este sa ii rapesc printesa.

Ajung in fata camerei ei si o deschid brusc. Acolo il gasesc pe Abel ce o consoleaza pe Francesca. La vederea mea acesta se ridica in picioare si mie crescandu-mi tensiunea. O atinge! Este a mea! O vreau! Imi strag palma in pumn incercand sa imi maschez furia, dar esuez.

-Danilo..! incearca Abel sa spuna ceva.

-Vine Grazia asa ca trebuie sa te duci dupa ea la aeroport! In seara asta o sa avem o petrecere cu ocazia intoarcerii ei. O sa aranjez eu tot. spun si ma uit spre Fancesaca.

Aceasta ma strapunge cu privirea plina de ura si dispret. Incerc sa o ignor si ii spun:

-Sa fii si tu gata! Va veni amorezul aici defata sa te aduca! spun si ii fac semn spre Abel.

Ea ma ignora total si intra in baie, iar eu imi indrept privirea spre Abel care ma priveste inca speriat. Ii fac semn spre usa si acesta pleaca. Raman singur in camera. As vrea sa ma duc la ea sa ii simt buzele, sa-i ating pielea catifelata, sa o simt sub mine, iar eu sa-i provoc placere. Sa-mi strige numele cu putere si eu sa ma afund in ea adanc in asa fel sa ramanem conectati pentru totdeauna.

Am fantezii cu ea. Am pana si vise sau vedenii. Dar trebuie sa ma trezesc. Nu ma pot gandi la astfel de lucruri. Trebuie sa o uit. Sa ii uit acei ochia albastrii ce ma infioara. Trebuie sa imi aduc aminte ca ea este dusmanul.