Prințesa Mafiei 1

Capitolul 10- Adevarul

Francesca P.o.v

O durere puternica de cap ma loveste deodata. Incerc sa-mi deschid ochii si intr-un sfarsit reusesc. Incerc sa ma ridic in sezut, dar niste fire ma trag inapoi. Privesc mai atent camera si observ ca sunt tot in camera mea conectata la niste aparate. Sunt singura in camera.

Imi simt gura atat de uscata si gatul la fel. Incerc sa ma intind dupa paharul cu apa, dar sunetul facut de usa care se deschide ma intrerupe.

- Dio! Ti svegli! tipa Grazia fericita sarind la gatul meu sa ma imbratiseze. (Doamne! Te-ai trezit!)

- Acqua! este singurul cuvant ce il scot pe gura! (Apa!)

-Acum iti dau! spune si imi da paharul cu apa. Ma duc sa-l anunt si pe Danilo! spune si fuge repede catre iesire.

A fugit pe usa si dusa a fost. Eu ma ridic in fund si ma asez mai bine pe tablia patului. Beau din paharul cu apa. Acum ma simt mai bine, amintirile imi sunt in ceata. Oare cat am stat asa? Ce face Danilo? M-a vizitat? Sunt inca sunt in pijamalele mele din dimineata aceea. Ma uit pe fereastra si vad ca este inserat. Zgomotul facut de clanta usii imi intrerupe sirul gandirii.

Pe ea intra Danilo, Grazia, Abel si fata bruneta pe care tot in acea dimineata am vazut-o.

-Buna! spun toti mierlos.

-Buna! le spun si zambesc larg.

Danilo se uita la mine fericit si se aseaza pe patul meu pe partea drepta la fel si Grazia, iar ceilalti doi pe partea stanga a patului.

-Francesca, ce s-a intamplat? ma intreaba Grazia.

-Nu stiu, tot ce imi amintesc este ca am avut un cosmar cu...cineva si dupa am paralizat, vedeam doar frica si de acolo ecran negru. spun slab si ma uit la bruneta.

-Aaaa, am uitat! Ea este Maria, sora lui Abel! spune Grazia.

-Incantata! spune ea si dam mana.

-Asemenea! Era mai dragut daca ne cunosteam in alte circumstante! spun si zambesc slab.

-Francesca! spune Danilo incercand sa-mi capteze atentia.

Off...nu o sa scap de aici daca nu le zic, dar nu pot este...mult prea infricosator.

-Trebuie sa ne spui ce ai visat atat de rau de ai intrat in coma! spune Abel si eu fac ochii mari.

-Coma? De cat timp am stat asa? ii intreb cu ochii aproape inlacrimati.

-Doua saptamani! spune Danilo.

Doamne! Nu, nu-mi vine sa cred cat, ah! Trecutul meu incepe sa ma prinda usor, usor de la spate si ma trage inapoi la el.

-Fran, trebuie sa ne spui ce ai visat! continua Danilo.

-Dar... ma uit la ei si vad niste fete foarte curioase. Offf bine! cedez eu.

Acum e acum!

-Acum ceva timp, eu impreuna cu sora mea mai mica am fost rapite!

-Ce sora? ma intrerupe Danilo.

-Am avut o sora! Era dulce, frumoasa, desteapta si nu te lasa inima sa fii suparat pe ea! spun cu ochii inlacrimati. Dar sa lasam asta.

-Exact, continua! spune Grazia curioasa.

-Pai, eu aveam 17 ani, iar ea doar 13. Intr-o seara ne-au rapit cand o luam pe Iris de la scoala. Itali Maretti, fostul sef al mafiei italiene. Ne-au dus undeva intr-o padure, aproape de Roma. Ne-au tinut inchise o luna, batuta si injectata cu niste substante, le-am cerut sa ma bata pe mine in plus decat sa o loveasca pe ea si asa au facut. Ma injectau doar pe mine cu acele substante, nu mancam cu zilele dandu-i lui Iris de mancare. Asa mi-am capatat semnul, spun si le arat coroana de pe umar.

-Dar, ai spus ca este un tatuaj! spune Danilo.

-Doar nu era sa-ti spun adevarul, dar nu te-am mintit cu celelalte tatuaje. spun eu.

-Ok, continua. spune Abel.

-M-au insemnat cu el arzandu-ma cu un fier incins si ca sa para ca nu e semn din nastere sau altceva mi l-am acoperit cu cerneala aceea pentru tatuaje. Intr-o seara cand paznicul nostru ne aducea cina l-am imobilizat si i-am luat arma apoi l-am omorat. Am fugit, prin padure cu arma in mana, o protejam pe Iris precum un scut, fugeam de oamenii lui Itali. Erau mai mult de o duzina. Ma oprisem sa trag si eu, dar din spate era un soldat ce a impuscat-o pe iris drep in inima. Am urlat, am strigat la ea sa se trezeasca dar nu a facut-o asa ca furia m-a acaparat si a inceput macelul. I-am omorat pe toti, fiecare intr-un mod mai rai decat altul. Intr-un final a venit tata si Angelo cu intaririle. Ma strigau, dar tot ce vredeam in jurul meu era sange, auzeam tipetele celor pe care i-am omorat si trupul lui Iris prabusindu-se la pamant. spun si ma opresc datorita lacrimilor ce curgeau ambundent.

-Apoi? intreaba Maria.

-Mama cu tata ma incurajau spunandu-mi ca am facut tot ce putut, Angelo la fel. Am intrat in depresie, mi-am facut tatuaje si cand mi-am dat seama ca Iris nu vroia sa fiu asa. M-am trezit la realitate. De atunci tocesc intr-una cartile de drept. Ma hotarasem sa-l prind pe nenorocit, dar dupa doi ani de facultate am aflat ca a murit si ca i-a lasat tot fiului sau Sergio. Acum un an m-am intalnit cu Sergio aici cand am venit in vacanta, mi-a jurat razbunare! spun si ma uit acum la cei patru.

-Pentru ce? ma intreaba Danilo.

-Soldatul care mi-a omorat sora era fratele lui Sergio si eu, l-am omorat. spun si ma uit la mainile mele pe care le vad pline de sange acum.

Ma uit la mainile mele terifiata.

-Ce este? ma intreaba Danilo.

-Mainile mele! Vedeti si voi ce vad si eu? ii intreb pe ei.

-Ce? intreaba la unison.

-Sange! spun si incerc sa ma sterg cu patura dar nu iese.

-Voi, afara! striga Danilo. Acum! si ceilalti pleaca.

Ramanem singuri in camera, iar Danilo sare le mine si ma imbratiseaza. Surprinzator...incep sa ma...calmez.

-Francesca! Asculta-ma! Imi pare rau, imi pare rau, atat de rau ca te-am lovit atunci. Te rog asculta-ma sunt aici cu tine! Nu trebuie sa te temi! Eu te voi proteja, eu sunt aici si nu plec! Eu, eu simt lucruri pentru tine! Stii cate griji mi-am facut? Am crezut ca nu o sa-ti mai vad ochii albastrii niciodata. spune si ne despartim din imbratisare.

Ma uit in ochii lui de smarald si vad sinceritate.

-Cum ai facut asta? il intreb slab.

-Ce sa fac? ma intreaba el.

-Esti singurul care a reusit sa ma calmeze. Cat am fost in depresie, dormem cu calmante si nu ma puteam oprii din plans.

-Pot sa fac ceva? ma intreaba el cu dorinta.

Aprob usor din cap si acesta sare pe mine si ma saruta cu pasiune. Il vreau! Sa fiu a dracu de nu-l vreau! Imi scot firele de la maini si il trag mai aproape. Incet, tot mai incet si ii raspund sarutului cu patima. Cand ne despartim ne privim in ochi si ne mai sarutam. Sarutari scurte.

Acum stau cu capul pe pieptul sau sii ii spun:

-Stii ca nu este bine ce facem, nu?

-Stiu, dar vreau sa profit acum! Vreau sa uit ca mai exista si ceilalti oameni! Te vreau doar pe tine! spune si eu adorm asa.

******

Hei!

Cum vi se pare trecutulul Francescai? Mie cam trist. Astept pareri!

P.S.- la media este Maria, sora lui Abel.

-Roxx, out!

❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤