Prințesa Mafiei 1

Capitolul 5

Francesca P.o.v

O saptamana. Atat a trecut de cand nu a mai venit sa ma vada. Danilo, barbatul ce se joaca cu sentimentele si cu rabdarea mea. In acea seara pe acoperis am vrut sa il sarut si sa nu ma mai dezlipesc de buzele lui ce par a fi asa apetisante. Francesca, el este fiul dusmanului tatalui tau, ar trebui sa il urasti! Iti amintesti? Stiu ca este dusmanul, dar eu nu fac parte din mafie si nici nu sunt bagata in treburile tatei. Acum ceva timp nu mai ziceai asta! Taci constiinta! Eram tanara si proasta pe deasupra. Eram influentata. Fata de fata buna nu ti se potriveste deloc Fran! O, mai taci!

Perfect acum ma cert si cu constiinta mea. Pff! Bravo Fran! Mai bine spus Principessa! Ti-am zis sa taci! Uf. Usa se deschide si pe ea intra Abel. Cu el am socializat in ultima saptamana. Nu-l intreb nimic de Danilo, nu vreau sa para ca mie chiar imi pasa, desi asa este.

-Principessa! spune Abel asezandu-se langa mine.

-Mm, da ce? il intreb eu.

-Tu ai auzit ce am spus? ma intreaba el.

-Nu! Uite Abel, chiar te rog nu-mi mai spune "principessa" nu sunt! Acum poti sa repeti ce ai spus mai devreme?

-Bine, Fran! Am spus ca Danilo mi-a cerut sa te duc in biroul lui.

-Spune-i ca nu ma simt bine, ok? Chiar nu vreau sa ies de aici azi. Tot ce vreau este sa ma intorc in Londra. spun si ma uit la mainile mele.

-De ce vrei sa te intorci la Londra si nu la familia ta? ma intreaba el.

-Pentru ca mai am putin si termin facultatea, iar eu nu o sa pot absolvii daca sunt aici! spun eu.

-Fie, dar chiar trebuie sa te duci la Danilo. Parca a inebunit! De la cina cu tine, parca e mai turbat si mai nelinistit ca niciodata. Varul meu nu este asa, te asigur.

-Stai, tu esti var cu Danilo? il intreb eu.

-Da! Acum chiar te rog sa mergi in birou cu mine.

-Fie! spun si ma ridic.

Ma indrept spre usa, iar el mi-o deschide. Ies din camera si inaintez pe hol. Stiu unde se afla biroul asa ca o iau inainte, iar Abel in spatele meu. Intr-un final ajung la biroul lui Danilo. Uh, nu vreau sa vorbesc cu el. Nu s-a interesat de mine toata saptamana si acum, din senin vrea sa-mi vorbeasca?

Deschid usa biroului fara sa bat si cu atitudinea mea indiferenta ma asez pe scaunul din fata lui Danilo. Imi ridic privirea catre el. Ii observ nervozitatea din ochi si superiozitatea cu care ma priveste.

- Vuoi parlare con me o fissando tanto? il intreb eu.( Vrei sa vorbesti cu mine sau te mai holbezi mult?)

- Che cosa è con l'atteggiamento? imi evita intrebarea cu o alta intrebare.( Ce este cu atitudinea asta?)

- Voglio andare. Come ti comporti? Permettetemi di saltare tra le mie braccia? Voglio finire la mia università, idiota loro! stig eu la el deja scoasa din pepeni.( Vreau sa plec. Cum vrei sa ma comport? Sa-ti sar in brate? Vreau sa-mi termin facultatea, idiotu-le!)

-Non mi interesa! striga si el la randul lui. (Nu-mi pasa)

-Lasa-ma in pace! strig la el.

Se ridica de pe scaun si eu la fel. Se apropie de mine si de aici nu imi va place ce va urma. Ma dau in spate cu pasi inceti. Ajung in perete si el ma inpinge cu putere. Eu imi intorc capul in stanga si el precum un leu ce isi ademene prada, isi apropie fata de corpul meu de la sani pana la ureche, eu simtindu-i respiratia le piele. Tot corpul imi este inghetat.

-Mai! (Niciodata!) imi spoteste el la ureche.

Acesta imi intoarce barbia si spre el si isi lipeste buzele calde de ale mele. Se simte atat de bine, dar nu pot. Ma abtin atat de mult sa nu-i raspund sarutului care ma infioara. Este tentant si totusi atat de interzis. Ce ar face tata sau Angelo in situatii ca astea? L-ar respinge evident, dar nu pot! Desi am ochii inchisi ii pot simti privirea lacoma ce imi arde fata.

Este primul meu sarut si..da, primul sarut la 22 de ani! Si este cu dusmanul! Si ce mai dusman. Este pur si simplu inebunitor.

Isi misca mainile pe corpul meu. Este atat de ademenitor si de ispititor! Dar nu trebuie sa cedez. Nu! In niciun caz! El ma impinge ma rau in perete, probabil datorita faptului ca nu-i raspund sarutului. Acesta imi musca puternic buza inferioara, astfel scotand de la mine un geamat de durere. In momentul acela, el isi strecoara limba in gura mea, inspectand fiecare cotisor. Gandeste, printesa, gandeste!!!

Imi pozitionez mainile pe umerii sai fermi si incordati, impingandu-l.

-Lasa-ma Danilo! strig la el si acesta imi da o palma peste fata.

Cateva lacrimi isi fac aparitia, dar le inlatur imediat. El ramane mut in fata mea cu o privire rece ca gheata. Am simtit cu cata ura mi-a dat acea palma si pot sa spun ca nu e mica. Ma doare, am simtit-o, ura.

-Ti odio! Morire, pooey! strig la el.(te urasc! Mori, drace!)

Ies din biroul sau, plangand. Fug catre camera mea si plang. Asta fac. Ajung in fata usii camerei si o deschid, o trantesc, apoi ma trantesc in pat si ma apuca un plans isteric.

O sa vada toti cu cine s-au pus!!! O sa afle de ce mi se spune "La Principessa Mafia"!