Prințesa Mafiei 1

Capitolul 25

Francesca P.o.v

Cand te gandesti ca nu mai dadeam nici o sansa posibilei mele relatii cu Danilo...acum urmeaza sa ma casatoresc cu el. Sunt fericita. Chiar imi doresc asta si acum simt ca nimeni nu-mi mai poate sta in cale. Il vreau doar pentru mine si va fi asa.

Acum stam la masa cu totii. Eu, Danilo, Angelo si Camila impreuna cu bebelusul lor Federico. Nu pot spune ca familia noastra este una mare, dar totusi suntem fericiti cu atat. Am stabilit ca dupa nunta sa ma mut cu Danilo pentru ca pana atunci avem multe de pregatit, dar mai intai...trebuie sa-l anihilam pe Sergio odata pentru totdeauna.

-Deci asa ramane, da? intreaba Angelo scotandu-ma din gandirea mea.

-Da, deci in seara asta mergem la depozitul in care se ascunde Sergio si il prindem, avem deja oameni care ii monitorizeaza toate miscarile. Francesca o sa vina cu mine cand mergem dupa el, iar tu o sa fii cu baietii pentru a termina asasinii lui Sergio! spune si Danilo si noi dam din cap.

-Si eu? intreaba Camila. Eu nu pot veni?

-Nu! spunem eu si Angelo in acelasi timp.

-Fie! spune si ea ridicandu-si mainile in semn de aparare.

-Baietii au implantat dinamitele in depozit asa-i? il intreb pe Angelo si acesta ma aproba. Prea bine! spun si ma ridic de la masa.

Am nevoie sa ma descarc de energia asta negativa. Sunt prea tensionata si simt ca o sa o dau in bara ca in seara aia nenorocita. Nu pot sa las ca altcineva drag mie sa mai moara. Nu mai pot suporta o alta pierdere. Urc la etaj, dar nu intru in camera mea, ci in sala de antrenament a lui Angelo. Imi iau un pistol si incep sa trag in tinte.

Nu pot sa-l las pe imbecilul ala de Sergio sa mai omoare pe cineva, nu vreau sa-l mai las. O sa moara si asta seara va fi razbunarea mea. In seara asta o sa le arat eu de ce nu este bine sa nu te pui cu Printesa Mafiei. Nu degeaba la 17 ani eram cea mai buna din mafie. Nu degeaba am fost mana dreapta a tatei, nu degeaba am suportat atata suferinta ca sa pot sa nu ma razbun. Voi triunfa si asta imi va aduce linistea si pacea sufleteasca ca am putut sa ma revansez fata de Leo, de mama si tata si nu in ultimul rand, de Iris.

-Iubito, esti bine? aud vocea joasa a lui Danilo.

Ma opresc din tras si imi intorc privirea spre corpul ce ma tine bine de mijloc si ce are pieptul complet lipit de spatele meu.

-Sunt bine! murmur usor si las jos pistolul apoi punandu-mi calul pe umarul sau.

Danilo imi sarhta de cateva ori gatul usor si senzual, iar eu gem usor.

-Ba nu, nu esti bine! spune el la urechea mea soptind.

-Mi-e frica, Danilo! spun usor si ma intorc cu pata la el, acesta prinzandu-mi mai bine mijlocul.

-Daca nu re sinti in stare..

-Nu! il intrerup eu. Nu la asta ma refeream, ma refeream la faptul ca mi-e frica sa nu o dau in bara iar. spun eu.

-Hei, daca este vorba de Leo si parintii tai, eu sunt de vina, nu te simtii vinovata pentru ceva ce nu esti! spune el si ma priveste adanc in ochi facand si eu la fel cu smaraldurile sale.

-E vorba de Iris! spun eu.

-Iubito, tot nu mi-ai spus de ce te invinovatesti! spune el.

-Pentru ca nu am putut sa o apar. spun clar.

-Erai doar o fata de 17 ani! Ce puteai face tu? ma intreaba el.

-Eu eram mana dreapta a tatei, Danilo. Eram antrenata sa ma apar si sa apar pe cineva, dar am dat gresi. Dupa moartea ei, eu practic am uitat cine sunt si mi-am gasit o noua identitate ca sa zic asa. Nu am mai vrut sa fac parte din mafie si l-am lasat de Angelo sa imi preia locul. Cand am plecat la facultate, au vrut sa ma antrenez in continuare, dar gandirea mea mereu nega faptul ca voiam sa o fac. spun cu capul acum in pamant.

-Hei! spune Danilo usor si imi ridica capul cu doua degete ce sunt pozitonate pe barbia mea, ca sa il potvprivi in ochi.

-Eu sunt cu tine! Tu nu vei pati nimic, Angelo nu va patinimic si nici eu nu voi pati nimic. Totul va fi bine. Acum nu mai are cum sa ne scape. Il prindem la colt in seara asta. Si eu il vreau mort Francesca. Il vreau asa de mult, mort incat nu ma pot gandi decat la asta. De fiecare daa cand ma gandesc la tine imi aduc aminte de el pentru ca el este cauza suferintei tale si asta..ma doare. spune el usor si apoi ma saruta usor.

-Te iubesc asa mult, Danilo! spun eu slab tinandu-mi ochii care cred ca acum sunt sticlosi din cauza lacrimilor, asupra chipului sau angelic.

-Si eu te iubesc, Francesca si sa nu uiti asta niciodata! spune el acum cuprinzandu-mi buzele in ale sale.

Imi asez mainile pe fata lui tragandu-l mai aproape de mine si eu raspunzandu-i cu aceeasi dorinta pe care o avea si el. Limba sa se trecoara in gura mea acum facand un vals cu a mea. Dupa ce imi inspecteaza fiecare coltisor al gurii, se departeaza usor pentru a-mi saruta gatul intr-un mod animalic, eu acum cu mainile pe umerii sai puternici.

Gem de placere si nu pot crede ce efect are atingerea lui asupra mea. Ma face sa-l iubesc mai mult si mai mult. Danilo se opreste din a-mi musca gatul si ma priveste acum in ochi.

-Nu regret ca te-am rapit si nu regret ca m-am indragostit de tine. Te iubesc! spune el si eu ii zambesc dulce.

-Tu esti cel care m-a rapit, dar atunci cand am plecat, nu mi-ai mai inapoiat inima si sper sa nu o faci niciodata pentru ca nu o mai vreau. Vreau sa fie doar a ta! spun eu usor in urechea sa, iar la auzul cuvintelor acestea, Danilo imi cuprinde fetele si ma ridica astfel incat sa imi incolacesc picioarele in jurul mijlocului sau.

Il privesc de sus, iar acesta imi zambeste draceste. Fac si eu la fel apoi imi lipesc brusc buzele de ale lui. Danilo ma lipeste de usa si apoi incepe sa-mi sfasie fiecare material vestimentar ce-mi acopera corpul.

Se pare ca cineva are chef de joaca!

*************

Boom! Capitol! Imi pare nespus de rau ca postez asa de rar in ultima vreme. Sper sa-mi iertati intazierea, iar, si sper ca va placut cat de cat acest capitol.

Tin sa va anunt ca din pacate, cartea este pe sfarsite si vreau sa ma gandesc mai mult la un final cat de cat mai grandios, unul neasteptat.

Roxx☺