Prințesa Mafiei 1

Capitolul 7- Semn din nastere, defapt "tatuaj"..

Francesca P.o.v

Sunt la masa. Ma uit in stanga si-n dreapta, dar nu zaresc pe niciunul. Am ramas singura, dar nu ma plang. Vreau sa plec in camera mea. Ma ridic de la masa si in drum spre iesire, un tip intra in mine.

- Guarda dove metti i piedi!( ai grija pe unde mergi! ) ii spun eu barbatului ce tocmai intrase in mine.

-Aaa scuze! spune el.

Are o voce cunoscuta. Este..dar nuu..ba da. Mi se confirma ipoteza cand barbatul se intoarce cu fata la mine.

-Leonardo? intreb eu cu zambetul ce incepe sa-mi apara.

-Pricipessa? intreaba el si eu rad usor.

-Alta nu mai este ! spun si ne imbratisam.

-Doamne! Nu te-am mai vazut de atata timp! Esti..o noua tu! spune el strangandu-ma mai tare in brate.

- Che cosa ci fai qui? (Ce faci aici?) il intreb eu in timp ce ne imbratisam.

-Affari! spune el simplu. (Afaceri) Dar tu? ma intreaba el.

Acum chiar nu stiu ce sa mai zic. Doar n-o sa-i spun fostului cel mai bun prieten ca sunt rapita si sa faca ceva nebunesc. Ar fi o mare si uriasa tampenie sa-l pun in pericol. Mai ales pe el. Spun fost cel mai bun prieten pentru ca el plecase din Italia impreuna cu familia lui odata cu terminarea liceului, in New York.

-Pai eu... incerc sa spun ceva, dar vocea groasa si plina de nevorzitate a lui Danilo ne intrerupe.

-Ce se petrece aici? intreaba el.

-Aaa, Danilo! Tocmai depanam amintiri cu Fran. Tu pe cine cauti? intreaba Leo putin mirat.

-Pe Francesca! spune el.

-Aaa, va cunoasteti! constata Leo si isi indreapta privirea spre mine.

Expresia lui spunea "o sa-mi explici mai tarziu, cum de vorbesti cu dusmanul". Leo stie totul despre mine, a facut parte din mafia tatei si este inca cel mai bun prieten a lui Angelo. El stie de ce mi se spune La Principessa Mafia.

-Da, exact! Acum Francesca are de purtat o discutie cu mine, asa ca scuza-ne! spune Danilo.

Acesta ma trage de mana pana la iesirea din salon, dar exact cand sa iesim un chelner da peste mine si varsa sampania de pe tava fix pe umarul pe care m-am dat cu fond de ten. Sunetul tavii de le jos rasuna in toata sala si astfel privirile sunt atintite asupra noastra. Danilo se uita la mine si porneste grabit dinou, dar de data aceasta mult mai repede.

Strag la el sa se opreasca sau sa mearga mai incet, dar el se face ca nu aude si merge mai departe. Intr-un final ajungem la el in birou, intram si acesta tranteste usa in urma lui.

-Ce dracu s-a intamplat acolo? De unde il sti pe Leo? intreaba el in timp ce se apropie tot mai mult de mine.

Eu raman pe loc, tacuta si preocupata sa imi tin mana la umar pentru a acoperii semnul.

-Parla! striga el la mine amenintator. (Vorbeste!)

-Este un vechi prieten! spun eu privindu-l sfidator.

-De ce se uita asa la tine, ha? A fost ceva intre voi? intreaba el strigand la mine si luandu-mi barbia in palma ridicandu-mi privirea, astfel incat sa ma uit in ochii sai de jad, ce acum emanau ura si....gelozie?

-Esti gelos? il intreb cu zambetul dracesc pe fata.

-Nu te juca cu mine, printesa! Raspunde-mi! striga el din nou, acum prinzandu-mi talia in mainile lui.

-Nu este treaba ta! strig si eu la el, inca tinandu-mi mana pe umarul acela.

-Ai uitat ceva, pricipessa, tu imi apartii! Asa ca raspune-mi odata la intrebare si nu te mai juca cu focul! tipa el la mine, deja scos din sarite.