Buchet de amintiri

5. Sărutul

5.Sărutul

-Să-mi bag pixul! Unde mama mă-si sunt pantofii ăia? Aici trebuia să fie! Cine i-a mutat de la locul lor? Doar nu o fi umblat mâţa în dulapul meu... La dracu!

Mă fâţâi de aici dincolo căutând o pereche de pantofi pe care i-am cumpărat acum un an și nu i-am purtat niciodată. Îmi amintesc că erau foarte frumoși și comozi, deci ar merge perfect pentru o ieșire în club. Înjur de mama focul când nu îi găsesc pe nicăieri unde ar trebui să fie. Lovesc cu piciorul dulapul de pantofi, de parcă nu știu ce vină ar avea săracul că eu sunt o dezordonată. Din păcate tot eu sunt cea care suferă în urma ieșirii nervoase lovindu-mi degetul mic de la picior. Scâncesc de durere și mă așez resemnată pe pat plângându-mi de milă și masându-mi piciorul rănit. Lacrimi îmi brăzdează obrazii din cauza nervilor și a dureri ce îmi pulsează în deget.

Sună cineva la ușă. Probabil e George ...

-Cine e? Strig cât să mă audă toată scara.

-George, îmi primesc și răspunsul.

-Intră că e deschis.

Aud sunetul ușii deschise și izbite apoi. Își trântește nervos pantofii și e pe cale să îmi răstoarne cuierul din hol. Se pare că cineva e nervos având în vedere zarva ce o face la fiecare pas. Mai că îmi vine să râd. E atât de amuzant când e nervos.

-Unde, crupa ta, ești? De câte ori ţi-am mai zis să nu stai cu ușa descuiată, femeie nebună? Mă ceartă el printre uși. Ce făceai dacă era un violator acum?

-Strigam: "Ma violează! Mă violează! Nu săriţi că-mi place! ". Îi răspund eu în bătaie de joc.

Când ajunge în dreptul ușii de la dormitor și mă vede cu rimelul scurs, masându-mi piciorul rănit se panichează instant și orice urmă de nervi dispare, fiind înlocuită cu îngrijorare. Știu cât de mult îi pasă de mine. Sunt norocoasă să îl am. Mai ales că nu oricine ar fi la fel de nebun ca el să accepte o nebună mai mare, așa ca mine. Nu vreau să îl îngrijorez inutil, mai ales că lacrimile mele nu sunt din cauza loviturii cât din cauza celor adunate azi.

Am avut o zi de rahat. Am început cu teancurile de dosare care trebuia să fie verificate și completate, am continuat cu întâlnirea eșuată cu trecutul meu și am terminat cu o ședință de trei ore pe care a trebuit să o susțin în faţa unor bărbați care nu au mai făcut sex de mult, dacă e să ne luăm după modul flămând în care mă priveau. Dacă nu ar fi fost mai bătrâni decât tata, având aproape aceeași vârstă cât tataia, atunci clar m-aș fi jucat un pic cu ei. Ar fi fost amuzant, dar nu vreau să am pe conștiință un om mort din cauza excitării. În plus era în joc locul meu de muncă pe care l-am câștigat prin forţe proprii și nu cu ajutorul numelui pe care îl port. Oricum, e frustrant la un moment să vezi că te strofoci zile să îţi pregătești prezentare și ei se uită la curul tău.

-Iubita, dar ce ai pățit? De ce plângi? Se izbește dragul de el la picioarele mele luându-mi faţa în palmele lui mari și ștergându-mi lacrimile cu degetele.

-Nimic. M-am enervat. Îi răspund în doi peri ridicând din umeri.

-Of! Copil prostuţ. Altă treabă nu ai? M-ai băgat în sperieți... Dojana lui nu prea are efect atât timp cât o spune pe tonul ăsta blând și oferindu-mi îmbrățișarea asta de urs după care tânjeam.

-Îmi pare rău că te-am supărat... Îi spun eu pe un ton de copil mic.

-Off! Oftează el și după îmi sărută fruntea. Hai să salvăm prinţesa de la ananghie. Hopa sus!