Buchet de amintiri

10. Oaspete surpriză

10. Oaspete surpriză

–Îți mulțumesc pentru seara aceasta minunată, Radu! M-am simțit foarte bine, iar expoziția a fost impresionantă. Îți rămân datoare cu un tur al Bucureștiului când vii în oraș.

Îi zâmbesc în semn de mulțumire bărbatului care în câteva ore m-a făcut să simt că ne cunoaștem de-o viață. Am dezvoltat o prietenie frumoasă în aceste câteva ore petrecute împreună. Pe lângă faptul că este un adevărat gentleman și arată demențial, este foarte inteligent și carismatic. Ţi-e imposibil să te plictisești în prezența lui. Să nu mai spun că e un ghid minunat. Mi-a spus întreaga istorie a palatului în care să ţinut expoziția și am rămas plăcut impresionată de arhitectura cu totul aparte. Mi-ar fi părut rău o viață dacă nu îl vizitam.

După ce am admirat frumoasele picturi  ne-am hotărât să venim înapoi la hotel. M-a condus până la lift. Nu i se pare că dă bine să conducă o femeie singură până la ușă dacă nu are o legătură emoțională mai profundă. Consideră că femeile trebuie respectate și apoi iubite. Dacă le pui într-o lumină proastă nu dă dovadă de respect și iubire. Consideră că femeile trebuie protejate și de ele însele, dacă iau hotărâri care ar putea să le compromită. Este un bărbat demn de admirat.

–Mă bucur că ţi-a plăcut și nu îți pare rău că ai venit în loc să dormi. Îmi zâmbește sincer și îmi sărută mâna galant.

–Acum poți să îți împlinești și cealaltă dorință. Noapte bună, dragă Anais!

–Noapte bună!

Astea fiind spune apasă butonul cu numărul etajului la care stau și așteaptă în faţa ușilor liftului până acestea se închid.

***

Ziua aceasta este atât de frumoasă. De dimineață este însorit afară, iar piața centrală a orașului mă face să mă simt că am călătorit în timp și sunt o prințesă din Evul Mediu. Toate geamurile caselor sunt deschise și pervazul fiecăruia era împodobit cu flori. Este imposibil să fii trist într-un asemenea oraș, într-o zi ca aceasta!

M-am plimbat de la prima oră pe toate străduțele din partea turistică a orașului. Am dat de mâncare la porumbei și am făcut o grămadă de poze peste tot. Am cumpărat toate prostiile posibile începând de la păianjeni de cauciuc și până la suveniruri demne de banii pe care i-am dat pe ele, de la cercei până la lanțuri și brățări. Le-am luat tuturor câte un cadou să mă ierte pentru că nu le-am zis unde plec și nu îi las să dea de mine, iar eu sper să îmi iasă ceea ce mi-am propus și să scap ușor. Dacă nu mă închide Teo ajutat de Lucian în vreo închisoare de aia de a lor de la serviciu tot e bun.

De acum mă îndrept agale spre hotel să iau prânzul și să mă odihnesc puțin. Mi-a ajuns ziua aceea la spital. Nu am nevoie de o nouă vizită. În plus pun pariu că de data asta mă bate domnul doctor, exact așa cum mi-a promis când mi-a semnat fișa de externare.

Iau liftul până în cameră, unde îmi las cumpărăturile. Deschid cu cartela ușa camerei și las pe pat pungile, geanta și geaca. Deschid ușile dulapului și-mi iau o fustă până deasupra genunchilor cloșă, roșie, cu buline albe, o bluză vaporoasă albă și lenjerie intimă de aceeași culoare. Intru în baie și dau drumul la apa calda în cadă.

În timp ce se umple cada decid să îmi verific e-mailul. Deschid tableta și mă conectez la rețeaua de internet a hotelului. Îmi deschid căsuța de e-mail și pot spune că sunt șocată. Am peste 30 de mesaje necitite, iar mai bine de jumătate sunt de la Teo. Deja știu că mă amenință cu moartea și cu închisoarea, dar ce mai contează? Totuși când derulez pagina în jos văd o adresă nouă și dubioasă. Decid să citesc mesajul și apoi să îi răspund fratelui meu și să îi spun că sunt bine. Nici prin cap nu-i trece că sunt într-un loc atât de cunoscut lui. Dacă aș vrea să mă ascund de el, aici nu aș reuși nici în gaură de șarpe.