Buchet de amintiri

15. Zi agitată

15. Contraste

Râd de câteva minute întruna. Mă dor burta și obrajii, dar încă nu mă pot opri. Am cel mai tare frate și nu am cuvinte să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii aceștia minunăți care îmi sunt alături, făcându-mă să mă simt atât de specială și iubită.

-Băăăăăăi, voi sunteți nebuni! Cum să îmi faceți așa ceva? Rostesc printre hohote de râs.

Teo și Renata ne-au invitate pe mine și pe Robert pe la ei, aparent, să petrecem o duminică în familie și să mai uităm de griji, dar nici dacă mă frigea cineva cu fier încins nu aș fi ghicit ce aveau să-mi pregătească oamenii aceștia frumoși pentru a mă înveseli. M-au văzut de câteva zile amărâtă și fără chef, dar niciunul nu a întrebat ce mi s-a întâmplat, așteptând să le povestesc eu când voi fi pregătită. Mă gândesc uneori că fratele meu bănuiește câte ceva, că poate știe mai multe decât arată și decât spune, dar așteaptă să vorbesc eu cu el și să-i cer ajutorul când voi avea nevoie. Totuși îl admir pentru faptul că nu a cerut „informații " din cealaltă tabără.

Surpriza celor trei persoane minunate din viața mea este de proporții. O echipă de clovni se află în grădina fratelui meu și mă tratează ca pe un copil - se schimonosesc, se maimuțăresc, îmi fac animale și forme din baloane, cântă și dansează, se bat între ei. În mod normal m-aș enerva și i-aș băga pe toți în origine, dar acum râd prea tare ca să mai pot zice ceva. Giumbușlucuri fel și fel, glume și farse înveselesc cadrul, dar ceea ce a umplut paharul este prăjitura cu frișcă ce zboară acum spre fața fratelui meu. Nu aș putea descrie în cuvinte multitudinea de expresii care îi traversează fața, niciuna prevestind ceva bun pentru autorul faptei. O liniște sumbră pune stăpânire pe curte dând de înțeles că nu el era ținta, dar destinul i-a jucat feste. Nu mă pot abține și dau drumul unui hohot de râs nedemn de o domnișoară, toată furia fratelui meu risipindu-se într-o secundă. Robert râde pe înfundate lângă mine, între timp apărând și Renata cu un bol cu cireșe în brațe. Când își vede logodnicul în ce hal arată, scapă bolul și se pune jos de râs, la propriu. Cred că vecinii vor suna la poliție din moment în moment, dacă nu ne liniștim curând...

După câteva zeci de minute comedianții își strâng catrafusele, își iau banii și părăsesc curtea până nu se răzgândește fratele meu și îi bate. Rămânem doar noi patru, luând masa și vorbind de toate pentru toți. Între timp Robert primește un telefon în urma căruia se scuză și pleacă. A intervenit o problemă urgentă la servici și oricât a încercat să o rezolve prin telefonu, numai nu se poate. Îl cunosc foarte bine și știu că s-a enervat, dar nu are de ales. Îi depun un sărut scurt pe buze și îl conduc la poartă.

-Să mă suni când pleci, indiferent de oră, să te duc acasă, bine? Nu vreau să te știu la o bucată de noapte prin mașina vreunui taximetrist afemeiat.

-Cred că voi rămâne peste noapte la ei. Stai fără grijă. În caz de mă hotărăsc să plec, îi spun lui Teo să mă ducă. Servici ușor. Să mă suni când termini să nu stau cu grijă.

-Te sun, iubito.

Acestea fiind spune îmi mai fură un sărut și se urcă în Audi-ul lui pornind în trombă. Mă întorc la cei doi îndrăgostiți ce se giugiulesc pe leagănul din spatele casei. Mă bucur așa mult pentru ei și în special pentru fratele meu care a găsit o femeie care să-l iubească așa cum este și să îl accepte cu serviciul lui riscant cu tot, o femeie care e capabilă să riște totul pentru iubirea lui. Mă rezem de tocul ușii din spate și îi privesc pe sub gene. Telefonul fratelui meu sună și le întrerupe momentul. Îl înjur eu pe cel de la capătul firului pentru momentul prost în care s-a hotărât să sune. Din câte observ nici Teo nu este mai fericit, dar se pare că este cineva important deoarece se ridică și se îndepărtează în grădină. Renata mă vede și îmi face semn zâmbind să mă apropii. Îi întorc zâmbetul și mă așez lângă ea.