12. Carpe diem
Cred că am halucinații. Mi-am dorit atât de mult să știu că mă iubește încât am ajuns în stadiul în care îl aud spunându-mi atât de natural cele două cuvinte magice. Ha! Ha! Ha! Cred că înnebunesc!
Chicotesc. Iau o gură de vin și cât mai calm posibil întreb:
–Poftim?
–Da. Ai auzit bine. Te iubesc!
Când aud, mă înec iar. Tușesc de câteva ori, apoi mai iau o gură de vin. Îl privesc lung. Nu știu ce să spun. Am rămas fără grai. Pur și simplu creierul meu refuză să își mai execute una din cele mai importante funcții – să gândească.
Mă privește lung și îmi studiază fiecare reacție.
–Ţi-am dus lipsa în toţi anii ăștia, te-am căutat în fiecare femeie ce s-a întâmplat să intre în viața mea. Te-am idolatrizat cum un orb idolatrizează soarele când îi vede lumina pentru prima dată... Se oprește, trage aer în piept, ia o gură de vin și continuă:
–Când te-am revăzut la petrecere de logodnă a fratelui tău, m-ai vrăjit. Nu îmi puteam lua ochii de la tine. Te-ai schimbat în anii ăștia, ai devenit femeia pe care mulți bărbați ar vrea-o la braţ: frumoasă, inteligentă, carismatică, elegantă, dulce...
–Și tu m-ai vrea la braţul tău? întreb pe un ton inocent privind fix în paharul de vin pe care îl ţin în mână.
–Te-aș vrea la braţul meu, în bucătăria mea, în patul meu, în casa mea... Dar este o dorință pe care nu pot să mi-o satisfac.
–De ce nu? mă aud șoptind parcă pentru mine.
Râde scurt. Mă privește în ochi și-mi prinde mâinile în ale sale. Le duce la buze și le sărută cu dragoste, blând, parcă i-ar fi frică să mi le frângă.
–Pentru că nu sunt bun pentru tine, îmi răspunde calm.
Dar ochii lui sunt atât de expresivi încât văd furtuna ce se dezlănțuie în interiorul lui. Văd focul care-l macină și care mă macină și pe mine. Văd regretul și văd frustrarea. Oh! Cât îl înțeleg...
–De unde știi ce e bine pentru mine? îl întreb, enervându-mă.
–Nu știu, îmi răspunde calm.
–Atunci? De ce decizi pentru amândoi? Ridic tonul din cauza nervilor ce au ajuns la intensitate maximă.
–Știu că eu nu sunt bun pentru tine. Tu meriți un bărbat care să îți fie alături mereu, care să te pună mai presus de orice. Un bărbat care să-ţi ofere un cămin stabil, o familie mare și unită. Meriți un soţ care să fii sigură că seara vine acasă și te ţine toată noaptea în brațe, nu unul care pleacă pe nepusă masă și să nu știi când și dacă mai vine întreg sau în patru scânduri. Un tată pentru copii tăi care să vă fie alături mereu... vocea i se stinge pe moment ce termină propoziția.
–Dar... Încerc să îl opresc să îi spun că nu mă interesează, că prefer o lună de fericire și iubire, decât o viață în care să simt că îmi lipsește ceva, o viață în care să plâng după o iubire neîmplinită. Însă mă oprește punându-mi degetul arătător pe buze.
–Hai să ne bucurăm de moment și măcar azi să nu ne gândim la viitor, îmi spune rugător.
–Dar Amalia nu merită la fel? mormăi în barbă și iau o înghițitură din pahar să sting din gustul amar pe care mi l-au lăsat vorbele sale.
–Ea nu-mi cere nimic. Nu are nicio așteptare de la mine, îmi răspunde la întrebarea mea răutăcioasă. Ea nu pune suflet și sentimente în relația asta. Ea nu mă va iubi și nu va jeli o viață după mine în cazul în care o nenorocire se petrece. Ea e perfectă pentru ce am eu nevoie.
YOU ARE READING
Buchet de amintiri
General FictionO dorință carnală și o noapte de decembrie sunt primele ingrediente ale unei povești de dragoste. Anais este o tânără ieșită de pe băncile facultății, frumoasă, carismatică și plină de viață. Lucian, cel mai bun prieten al fratelui tinerei, milita...
