Buchet de amintiri

19.Seară de vară

19. Seară de vară

Viața ne rezervă uneori surprize mai mult sau mai puțin plăcute, dar mereu trebuie să ne conformăm cu ceea ce ne este dat să tragem și să mergem mai departe cu capul sus. În viață se întâmplă să faci unele greșeli pe care, oricât ai încerca, nu mai poți să le repari. Timpul nu mai poate fi dat înapoi...

Stau pe scaunul de la bar și îl privesc cum comandă câte o băutură pentru fiecare. (După ce ne-am îndopat bine, am decis să ieșim câteva ore într-un club să ne destindem.) E atât de frumos, de blând și de dulce! Nu pot să cred că nu am observat ce culoare intensă au ochii lui verzi, conturați de genele negre. Ai putea să te pierzi în acel abis de smarald... Părul ușor ondulat te invită să îți treci mâinile prin el, să-l mângâi și să-l săruți. Iar buzele... Ah! Buzele cărnoase și roșii încadrate de o barbă ușor crescută te provoacă să te abandonezi păcatelor. Este un bărbat cu totul atrăgător pentru care multe ar renunța la mândrie și orgoliu să-l aibă o noapte în patul lor. Iar eu... Eu ca o proastă ce sunt umblu după potcoave de cai morți, când tot ceea ce îmi pot vreodată dori -un bărbat frumos, fidel, realizat, iubitor, tandru, dulce- este fix la picioarele mele.

Așa suntem noi oamenii. Niciodată nu apreciem ceea ce avem până pierdem, iar atunci când pierdem plângem și jelim.

-La ce te gândești, prințesă? mă întreabă minunea aceasta de bărbat.

Nici nu am realizat că s-a apropiat de mine. Probabil eram prea prinsă în gânduri.

-La cât de norocoasă sunt că te am și cât de proastă am fost când am renunțat la tine pentru nimic, îi răspund cu cea mai mare sinceritate.

-Lasă prostiile și hai să ciocnim! îmi ordonă practic, pupându-mă pe frunte și apoi întinzându-mi paharul cu o băutură colorată.

Îi iau băutura și privindu-l în ochi îl întreb:

-Pentru ce ciocnim?

-Hmmm... Pentru noi! exclamă el.

-Pentru noi să fie! Zâmbesc.

Și pentru un nou început alături de tine. Pentru viitor și pentru uitare! continui în gând.

Clinchetul paharelor și apoi încheierea toastului prin sorbirea din ele marchează începerea drumului nostru împreună.

***

Abia urcăm scările sprijiniți unul de celălalt, râzând de noi. Am cam exagerat cu alcoolul în seara asta și șoferul de taxi era totalmente de-acord cu noi; probabil de aceea a și lăsat toate geamurile deschise - să ne răcorim. Am lăsat mașina lui George în fața clubului în care ne-am făcut muci și am chemat un taxi. Beți, beți, dar responsabili. Un nou început merită sărbătorit cum se cuvine, iar noi ne-am cam făcut de cap. Dar cui îi pasă?

Aproape am ajuns la ușa apartamentului meu că m-am și împiedicat de ultima treaptă. Prietenul meu de nădejde încearcă să mă prindă din cădere și cade și el peste mine sprijinindu-se în mâini. Fețele noatre sunt foarte apropiate, iar bătăile inimii mele cresc din ce în ce mai mult. Respirația mi se precipită privind când la buzele , când la ochii lui. Mă înec în abisul de smarald și înghit în sec.

Nu știu dacă e din cauza băuturii, a euforiei, a situației în sine sau a buzelor sale întredeschise, dar îmi doresc să îl sărut până rămân fără aer. Închid ochii și încerc să îmi calmez respirația.

Se ridică de pe mine destul de repede pentru un om în stare de ebrietate și mă ajută să mă ridic și eu. Ne uităm intens unul în ochii celuilalt pentru câteva minute care par ore, dar rup contactul vizual. Mă provoacă la păcat. Nu cred că aș mai rezista fără să îl sărut. Și nu mă refer la acel sărut nevinovat, acel sărut al dovezii de afcțiune, ci tipul de sărut care te lasă fără aer, care mărește ritmul cardiac, sărutul acela flămând și plin de pasiune.