Buchet de amintiri

Dezvăluiri-partea a II-a

-Mai mult decât pe mine, mai mult decât pe oricine am iubit în această viață. Dar sunt un nemernic, un om de nimic. Nu știu ce a fost în capul meu când m-am însurat. Am crezut că îmi va trece, că e ceva de moment, un capriciu. De asta nu am vrut să-i dau speranțe, dar ea este ca un magnet. Mă atrăgea sper ea cu o forţă inexplicabilă. Cu cât îmi doream să mă îndepărtez de ea, cu atât mai mult îmi intră în suflet. Nu am vrut să o fac să sufere... spun totul pe nerăsuflate, iar Teo doar stă și mă privește.

Oftez adânc și iau ultima gură din băutura maronie. În același timp Teo se mută din locul său și se așază la biroul de mahon. Își mai toarnă un pahar pe care îl bea dintr-o înghițitură.

-Dacă nu te-aș fi cunoscut cu adevărat, ți-aș fi spart moaca, aș fi făcut pușcărie și nu mi-ar fi părut rău! mă informează cât se poate de serios.

-Eu nu mă bag în viața amoroasă a surorii mele, pentru că nu vreau să o supăr, dar sper că ai de gând să rezolvi totul. Nu mă interesează cum... Nu vreau să îmi mai văd sora în halul în care am văzut-o în ultimul timp. Știu că... se oprește să mai o înghițitură din pahar. Știu că ești un om de cuvânt și mereu ţi-ai asumat răspunderea pentru faptele tale, dar e timpul să te hotărăști ce vrei: o căsătorie bazată pe o șaradă ieftină sau o relație bazată pe iubire. Pentru că dacă tu îmi iubești sora și, se vede bine, ea te iubește, atunci pot spune că e vorba de iubire reciprocă. Este strict decizia ta, dar să știi că orice ai alege eu îţi sunt alături, numai până în punctul în care sora mea suferă. Știi că îmi iubesc buburuza și o voi apăra de oricine îi face rău. Nu îţi voi mai permite să te joci, intenționat sau nu, puțin îmi pasă, cu sentimentele ei.

Se aude un ciocănit molcom în ușă și aceasta se deschide.

-Deranjez?

Capul Renatei se strecoară prin crăpătura dintre ușă și tocul acesteia.

-Nu, iubito! Intră! Stăteam și noi de vorbă ca între băieți, îi răspunde prietenul meu ridicându-se de la locul său de cinste și îndreptându-se spre frumoasa femeie care îi va deveni soție.

Mi-aș dori și eu să pot privi așa o femeie cum Teo își privește iubita. Să o pot sătura și eu adânc și prelung, să mă bucur de gustul gurii ei și de modul în care se lipește de mine.

Gândindu-mă la toate acestea imaginea unei blonde jucăușe îmi apare pe retină și îmi dau seama că sunt condamnat. O iubesc pe femeia asta și mi-aș da și viața pentru ea. Dacă totul a început ca o joacă de copii, acum situația s-a întors la 180 de grade. Iar totul devine din ce în ce mai greu, mai ales odată cu telefonul pe care l-am primit astăzi dimineață.

-Am venit să vă chem la masă, ne informează frumoasa femeia după ce scapă de asaltul buzelor logodnicului ei.

-Venim imediat, iubito! îi răspunde Teo, iar eu îi zâmbesc în semn de aprobare.

-Bine atunci. Mă duc să o ajut pe Amalia să pună masa. Să nu îndrăzniți să mai întârziați mai mult de zece minute! ne aruncă ea o privire ce se presupune a fi fioroasă.

Iese pe ușă, iar Teo își reîntoarce atenţia către mine.

-Gândește-te bine la ce ţi-am spus... Acum... Spune-mi despre ce ai vrut tu să vorbim că sunt sigur că nu ai venit să îmi spui că ești într-o situație amoroasă dificilă.

-Am primit un telefon de sus, îmi întorc privirea spre fereastră și privesc în zare. Trebuie să merg în misiune...

-Da. Știu. Săptămâna asta avem simulare la poligon.

-Nu la asta m-am referit. Trebuie să merg pe front... În Afganistan...

-La dracu! înjură în barbă Teodor. Și ce vei face?

-Îmi voi servi patria. Am jurat că voi face asta indiferent de situație.

N. A.

Și gata a doua parte. Am revenit după o absență destul de lungă, dar este doar temporar :o3 Încă nu am terminat treaba cu școala :( Voi încerca să mai scriu un capitol cât de curând. :o3
Vă mulțumesc celor care au rămas alături de mine și sper să vă placă această mică parte :o3