Buchet de amintiri

20. Dimineață dulce

20. Dimineață dulce cu miros de ploaie și cafea

Lacrimi cerești bat pe fereastra întredeschisă ca într-o piesă de jazz. Mirosul de praf intră prin mica deschizătură inundându-mi dormitorul, îmbinându-se armonios cu mirosul de cafea, pâine prăjită și parfum bărbătesc. Ziua a început în forță pentru unii, dovadă fiind zarva motoarelor mașinilor care trec cu repeziciune prin bălți, stropind tot în jur.

Mă întind ca o pisică la soare pe întregul pat și inhalez mirosul cearșafurilor mototolite, martore la clipele de neuitat. Zâmbesc ca o adolescentă după primul sărut.

Închid ochii și îmi permit doar să simt. Mă trezesc în Rai. Sunetul ploii, miros de cafea și sex. Moliciunea cearșafurilor pe pielea goală, părul ciufulit și urma săruturilor. Credeam că mă voi urî când mă voi trezi, dar m-am surprins pe sine. Nu m-am mai trezit de mult timp atât de bine dispusă și fericită. Da! Simt că trăiesc și sunt fericită.

Vreau să mă ridic din pat și să văd totuși ce se întâmplă în bucătăria mea, dar nici nu reușesc să îndepărtez cearșaful că ușa se deschide cu un scârțâit. Mă așez mai bine în pat trăgând cearșaful peste pielea dezgolită. De după ușă apare mai întâi o tavă cu tot felul de bunătăți dintre care se distingea miraculosul miros de cafea neagră cu o linguriță de zahăr și o picătură de lapte, pâine prăjită cu unt și - adulmec puțin aerul - gem de coacăze și ou fiert. Gem de plăcere la gândul că în scurt timp toate acestea îmi vor delecta papilele gustative.

-Bună dimineața, rază de soare! mă salută cu un zâmbet pe care ar fi gelos orice model masculin.

Era acoperit doar de o pereche de boxeri negri. Abdomenul lucrat și întreținut de mersul regulat în misiuni, pe care mi-am plimbat mâinile nu cu mult timp în urmă mă provoca iar la păcate. Îi zâmbesc galeș și îi fac semn cu degetul să se apropie.

-Urează-mi cum se cuvine bună dimineața...

Chicotește și se apropie cu tava de pat. O așează pe noptieră și se apleacă peste mine depunându-mi un sărut cast pe frunte, apoi coboară spre nas și în cele din urmă poposește pe buzele mele crăpate. Un stol de fluturi i-a naștere în stomacul meu prevestind vremuri bune și șansa la un nou început. Închid ochii și îmi permit să simt, să visez, să sper, să renasc.

Poate e prea devreme, poate că nu fac bine... Poate că ar fi trebuit să îmi acord timp să mă vindec, dar poate totuși am doar nevoie de cineva care să mă vindece. Noi săruturi , noi îmbrățișări și noi atingeri vor fi pansament pentru inima distrusă.

Mă voi îmbăta cu mirosul lui și vor sorbi miere de pe buzele sale pline până când voi uita tot ce ține de acel om. Voi lăsa ploaia, ce spală șoselele de praf, să-mi spele sufletul întinat cu amintiri și declarații mincinoase. Îmi voi lăsa inima să iubească pe cine trebuie și îmi voi lăsa trupul dezmierdat de cine merită. Voi da totul uitării și o voi lua de la capăt.

-Acum e mai bine, domnișoară? mă întreabă poznaș după ce îmi mai depune mici pupici pe întreaga față.

Chicotesc ca o adolescentă căreia i s-a complimentat noua rochiță și aprob din cap. Mă trag într-o parte să îi fac loc în pat lângă mine.

-Ce bunătăți ai pregătit tu acolo? îl întreb curioasă după ce mă așez mai bine și îmi trag cearșaful pe sâni.

Ia tava pe brațe și zâmbește.

-Sper să îți placă. Nu prea știu ce mănânci dimineața. Ce știu sigur e că nu trebuie să lipsească cafeaua.

-Este totul perfect, îl laud zâmbindu-i dulce și depunându-i un sărut scurt pe buze.