E interzis sa te iubesc {Hinny Story}

Capitolul 5

*Harry Pov.*
In Camera de Zi era o liniște mormântală. Nici Ron si nici Hermione nu mai erau asa ca m-am dus in camera mea si m-am întins in pat.

Ginny imi dădea foarte multe de gandit. Stiu ca o parte din ea e buna , dar nu crea sa imi arata decat partea rea. Vad in ochii ei cum se lupta. Cum se lupta sa nu para slaba. Ii e greu si sesizez asta. Are nevoie de cineva care sa ii arate calea spre bine. Sunt sigur ca nu a fost sortata la Viperini pentru ca era malefică si avea înclinații spre Magie Neagră ci pentru ca e puternica, ambitioasa si determinata. Imi doresc sa o ajut,dar nu ma va lasă niciodată. Un Cercetași si o Viperina... o prietenie imposibila si in același timp interzisa,dar nu interzisa de niste reguli ci de gândirea meschină a onora.

Uneori nu o inteleg,iar alege ori parca ne asemănăm. Nu ii e bine cu Draco. E impreuna cu el doar de fațada,de imagine.

Închid ochii si cad intr-un somn adânc. Avusesem o zi destul de lunga si aveam nevoie de odihna.

***

*Ginny Pov.*
M-am trezit destul de devreme si m-am dus pe terenul de Vajhat. Vroiam sa ma antrenez. Hotoaica aia nu e usor de prins.

Am intrat pe teren,iar apoi l-am vazut pe Harry zburând in viteza dupa Hotoaica. Pentru cateva momente l-am privit de departe zambind apoi m-am intors pentru a pleca. Nu vroiam sa il deranjez.

-Nu pleca Ginny!striga el dupa mine

-O sa ma întorc cand terenul e liber.spun eu scurt

-Putem sa ne antrenam impreuna.zice el

-Nu o sa las strategiile mele sa fie văzute de...incep eu,dar apoi in întâlnesc privirea...bine. Sa ne antrenam. Pregătește-te sa pierzi!

-Mai vedem noi asta Weasley!spune Harry zambind

De la Ginny la Weasley doar in cateva secunde...

Hotoaica a fugit repede,iar noi dupa ea. Era rapida,dar si noi eram. La un moment dat,a coborât pana foarte aproape de pamant. Cam prea aproape as putea zice. Ambii am căzut de pe maturi si ne-am rostogolit pana cand eu am ajuns deasupra lui razand de situația in care ne aflam.

-Esti ok?ma intreaba Harry inca razand

-Da.raspund eu uitandu-ma fix in ochii lui verzi

-Cred ca ar trebui sa te dai de pe mine.spune el

-Da. Scuze.zic eu dandu-ma la o parte

Ne-am ridicat in picioare si am șters iarba care rămăsese pe echipamente.

-De ce esti asa de schimbătoare?ma intreaba el

-Schimbatoare in ce sens?

-Ieri parca vroia sa arunci un blestem de neiertat asupra mea,iar acum esti draguta cu mine.

-Nimeni nu a vrut sa ma cunoască cu adevărat niciodată. Nimeni nu ma va cunoaște vreodată pentru ca sunt o carte închisă,o stânca de neclintit. Uni vor sa se apropie de tine doar ca sa iti cunoască slăbiciunile si cand vor prinde momentul sa se întoarcă in potriva ta.

-Cred ca ai o impresie proasta despre lumea din jur.

-Eu...sunt doar realista.

-Harry?!il striga Hermione

-Eu ar trebui sa plec. Ne vedem la meci.

Meciul era maine. Aveam ceva emotii,dar trebuia sa trec peste ele. Poate ca are dreptate. Poate ca vad totul gresit,dar am nevoie de cineva care sa imi arate ce fac prost. Sa fie Harry acea persoana? Nu stiu... Pentru moment ma voi gandi doar la meci. Trebuie sa raman concentrata. Echipa mea trebuia sa câștige dat fiind faptul ca avem o echipa puternica,dar este ea mai puternica decat cea a Cercetasilor?

Hey prieteni! Sper sa va placa si acest capitol si sa imi lăsați multe pareri. Credeti ca se înfiripa ceva intre Ginny si Harry?