E interzis sa te iubesc {Hinny Story}

Capitolul 9

*Ginny Pov.*
-Știu unele lucruri despre tine. Nu tot,dar ceva da. imi spune Harry

-Nu. Nu sti nimic Potter. țip eu

-Nu mai tipa. Ginny, te rog! Nu ma mai trata ca pe un străin. Lasă-ma sa descopăr ce e in interiorul acestui strat puternic.

-Nimeni nu ma va cunoaște. Acum sa ne întoarcem la poțiuni.

*Harry Pov.*
E atât de rigida si dura. Nu lasă niciun om sa vadă sub masca pe care o poarta.

-Vom începe cu un Veritaserum. Este o potiune ușoară pe care sigur o poti prepara singur ca sa te pot evalua. imi spune Ginny

-Veritasem este potiunea ta preferata, nu?

Rămase câteva secunde socata timp in care un zâmbet șiret se strecura pe buzele mele.

-Da.sopteste ea crezând ca nu o aud

*Ginny Pov.*
M-a surprins pentru câteva secunde. V-am spus de ce Veritaserum este potiunea mea preferata? Imi place adevarul. Imi place sa știu mereu adevarul deși eu mint in continuu. Sunt...complicata. Poate ca imi place așa mult pentru ca urăsc sa fiu mințita.

După câteva secunde după Harry se îndrepta spre unul dintre rafturile cu ingrediente si începu sa adune câteva pentru potiune. Il priveam in tăcere mii de întrebări zburând prin capul meu.

Nimeni nu știa ca Veritaserum este potiunea mea preferata inafara de profesorul Plesneala. Uneori imi spunea sa prepar unele si pentru el in caz ca avea nevoie urgent de aflarea adevărului.

-Nu te mai uita așa la mine. Ma intimidezi! spune Harry

-Vrei sa spui ca faimosul Harry Potter este intimidat de privirile unei fete, o Viperina? zic eu zâmbind șiret

-Faimosul Harry Potter de care vorbești nu exista.

-De ce spui asta?

-Nu sunt un mare vrăjitor având in vedere ca nici un Veritaserum nu pot sa fac, pierd la Vajhaț...

-Legat de Vajhaț. Ți-ai ridicat matura foarte devreme având in vedere ca aveai atâtea șanse sa prinzi Hotoaica. M-ai lăsat sa câștig?

Harry nu răspunse nimic încercând in continuare sa pregătească potiunea.

-Oprește-te puțin si răspunde-mi la întrebare. ii spun eu lansându-i instrumentul pe care il folosea din mâna si punându-l pe masa astfel creându-se un contact profund între privirile noastre

Iarăși rămase tăcut. Încercam sa înțeleg ceva din tăcerea lui. In acest caz tăcerea nu poate fi un răspuns.

-Nu știu Ginny.spune el parca cu regret

-Uneori cred ca tu ai nevoie de mai mult ajutor decât mine.

-Ce vrei sa spui?

-Eu sunt deja un suflet pierdut intr-o agonie verde. Sunt fără speranța. Nu mai pot fi salvata.

-Greșești. Știu ca undeva acolo,foarte adânc o parte din tine este buna. Văd asta in ochii tai. Lasă-ma sa te ajut.

Parcă ca trezita dinte-un somn am rupt legătura între privirile noatre punându-mi masca dura pe care o purtam de obicei. Poate uneori ma întreb de ce nu il las sa ma descopere, sa o descoperie pe adevărat Ginny.

-Termina potiunea. ii spun eu sec

-Ginny...începe el

-Gata Harry. Ne întâlnim aici pentru a lucra la poțiuni nu pentru a face pe psihologii. spun eu

-Nu o pot termina. Nu pot face nimic. Cum de a crezut profesoara McGonagal ca eu ma voi descurca vreodată la Poțiuni?zice Harry așezându-se pe o canapea

-Te ajut sa o termini. Cu ajutorul meu vei reuși sa făci orice Potiune iti propui. Doar ai mai multă încredere in tine. Vei reuși!ii spun eu încurajator lăsând un mic zâmbet sa mi se strecoare pe buze.

S-a ridicat apoi si a venit din nou lângă mine.

-Ce e cu schimbarea asta?intreaba el

-Profesorul Plesneala m-a însarcinat pe mine sa te învăț poțiuni așa ca asta fac.raspund eu sec

Cred ca in curând de la poțiuni o sa treacă la chimie dacă înțelegeți ce vreau sa spun. Sper sa va placa capitolul si aștept părerile voastre. Vreau sa va multumesc tuturor pentru ca imi tot trimiteți mesaje sa postez (mai ales _redhead_queen_) si imi lăsati păreri frumoase. Va pup pe toti!
P. S. Am publicat de ceva vreme o carte numita Cercetarea. Nu este cu Harry Potter, dar as aprecia mult daca i-ati da o șansă.