E interzis sa te iubesc {Hinny Story}

Capitolul 21

*Ginny Pov.*
M-am dat jos de pe mulțimea de scaune si m-am oprit in fata lui.

-De ce nu ma ajuți,Harry?il intreb eu pe un ton sfârșit

-Pentru ca greșești.

-Te înșeli, Harry! Nu greșesc! Eu nu sunt asa!

Ma privea in ochi cu o nuanță de dezamagire si in același timp speranța.

-Ginny,Jobenul Magic nu greșește!

-Atunci in cazul meu a greșit si voi face orice imi sta in putere sa schimb asta.

-Doar oprește-te putin si asculta-ma!

Mi-a luat mâinile într-ale lui si am început sa ne privim.

-Ce crezi ca ai rezolva daca ti-ai schimba casa? Ai deveni o Cercetasa si ce? Crezi ca noi suntem perfecti si ca suntem echivalentul binelui si al magiei binevoitoare,iar tu ca Viperina simbolizezi răutatea? Greșești, Ginny! De ce nu vrei sa înțelegi asta? Esti o Viperina si asa vei rămâne mereu. Gândește-te la ce ai făcut ca Viperina. Ai făcut un Cercetași sa înțeleagă Potiunile lui Plesneală in ciuda voinței tale la început.

-Si ce legătura are asta?

-Daca nu imi dădeai meditații acum noi doi nu am fi fost impreuna. Nu ai fi ținut asa la mine. Încep sa cred ca eu sunt motivul pentru care faci toate nebuniile astea.

Am tăcut si am privit in jos. Probabil ca era adevărat...

-Harry, eu doar...încep eu sa spun

-Ți la tine la fel de mult daca esti Viperina sau daca esti Cercetasa. Sentimentele mele nu sunt diferite pentru ca esti Viperina,din contră. Sunt din ce in ce mai puternice pe zi ce trece. Fii mândra de tine si de cine esti!

M-am uitat din nou spre Joben apoi o voce cunoscuta m-a făcut sa imi întorc privirea.

-Harry, lasă-ma sa vorbesc cu Ginevra, te rog! se auzi vocea profesorului Dumbledore

Harry ma privi apoi imi dădu drumul lăsându-ma singura cu Dumbledore. Imi era frică. Dupa mult timp simțeam frica care mi se scurge prin vene.

-Ai încercat, nu-i asa?ma intreaba el

Doar am aprobat din cap,iar el m-a privit zambind. Omul asta chiar e ciudat.

-Știam ca te vei întoarce.

-Știați?intreb eu socata

-Credeai ca a greșit.

-Eu nu greșesc niciodată,Ginevra!se auzi vocea Jobenului Magic de pe raftul înalt.

-Dar eu nu sunt asa...

-Vrei sa știi de ce te-am trimis la Viperini deși provii dinte-o linie lunga de Cercetași?

-Desigur. spun eu vrând cu orice preț sa stiu adevarul

-Am văzut in tine ceva ce in toți frății tai nu am văzut,determinare, ambiție, putere, curaj, abilitați de lider si încăpățânare. Aveai toate abilitățile unui Cercetași,dar meritai ceva mai mult. Nu am greșit ,Ginevra! Esti o Viperina pe cinste zău ca da!

Am zâmbit.

-Fii mândra de cine esti. Fii mândra ca esti o Viperina care poate iubii in adevăratul sens al cuvântului. de data acesta se auzi vocea lui Dumbledore

-Va mulțumesc ca m-ați ajutat sa imi înțeleg sortarea. Si imi pare rau ca am intrat in biroul dumneavoastră fara voie.

-Nu-i nimic ,Ginevra. Meritai sa sti adevăratul si te înțeleg. Esti iertata.

Am ieșit din birou. Harry era de negăsit asa ca m-am dus pe terenul de Vajhaț. Cel mai probabil era acolo încercând sa uite de....discuta pe care am avut-o. Nu ma înșelasem. Era acolo, tocmai punând picioarele de sol.

M-am apropiat de el.

-Iartă-ma ,te rog! Am acționat din impuls fara sa...

Nu am apucat sa imi termin propoziția pentru ca si-a pus o mana pe talia mea si m-a tras aproape de el. Ma săruta apoi,un sarut dulce si lung.

-Ma bucur ca esti Viperina mea!

-Si eu ca esti Cercetașul meu!

Hey Hinny-șori! Sper sa va placa si acest capitol si sa imi lăsați multe păreri.

Sincer,ma gândisem ca asta e finalul perfect,dar apoi m-am gândit ca nu o pot sfârși aici. Sper sa fiți incantați de idee.