E interzis sa te iubesc {Hinny Story}

Capitolul 22

*Ginny Pov.*
Am stat acolo,pe terenul de Vajhaț câteva minute privindu-ne si bucurându-ne unul de compania celălalt.

-Ma bucur ca ai rămas Viperina.

-Asta e esența mea. M-am înșelat crezând ca am fost sortata greșit.

Mi-a zâmbit,iar eu i-am zambit înapoi.

-Acum te poti mandri ca ai cucerit o Viperina. i-am spus eu

-Oh,dar ma mândresc cu asta. Sa fii sigura.

Doar eu observ ca a început sa ma facă mai mult Viperina? Dar nu ma deranja,pentru prima data nu ma deranja. Asta sunt eu si acum sunt mândra de asta.

Am fost nevoiți sa părăsim terenul pentru ca antrenamentul Ochilor-de-Șoim urma sa înceapă si nu am vrut sa ii deranjam.

Ne-am plimbat in jurul castelului pentru alte câteva ore in care începusem sa ma simt ca intr-un vis din care as fi dorit sa nu ma mai trezesc.

-Harry?!

-Da, draga mea!

-De ce ai vrut sa ramân Viperina?

-Pentru ca accept asa cum esti, o Viperina care la început a fost rece cu mine, iar acum este cea mai dulce persona de pe pământ.

Ne-am oprit din mers si ne-am uitat unul in ochii celuilalt. I-am atins ușor cicatricea in forma de fulger ce ii marcase apăsător trecutul.

-Si tu ai un trecut de care ai vrea sa uiți,nu?i-am spus eu inca privind cicatricea

-Sa uit? Probabil ca nu. Sa il schimb...cu orice preț.

-Iti e dor de părinții tai,asa-i?

-Nu m-au văzut crescând,Ginny. Probabil ca totul ar fi fost diferit acum,daca inca trăiau.

-Totul se petrece cu un scop. Daca familia Dursley nu s-ar fi purtat urat cu tine probabil ca nu ai fi ajuns in Vizuina,la mine. Vorbind despre lucruri petrecute cu un scop,un alt exemplu ar putea fi meditațiile noastre. Profesorul Plesneala ar fi putut alege orice alt elev sa te mediteze si totuși m-a ales pe mine.

-Esti cea mai buna din an la Poțiuni.

-Nu la asta ma refer. Te-ar fi putut ajuta si o persona cu conștiințe medii si totuși eu te-am meditat si ii mulțumesc profesorului Plesneala pentru asta.

S-a apropiat de mine si si-a lipit fruntea de a mea. Imi privea buzele in timp ce eu ii urmăream ochii verzi. M-a sărutat cum nu a mai făcut-o vreodată. Mi-am pus mâinile in jurul gâtului sau,iar el m-a tras mai aproape ținându-ma de talie.

Acolo,in curtea castelului, am simțit ceva delicat si rece ce ma atingea. Primii fulgi de iarna înfrumusețaru momentul nostru.

-Cred ca ar trebui sa intram.

Deși mi-as fi dorit sa mai ramân acolo, Harry avea dreptate. Trebuie sa ne întoarcem in castel.

***

La ieșirea din Camera de Zi a Cercetașilor Ron si Hermione stăteau de vorba.

-Oh,Ginny. Poti sa ma ajuți mâine la Poțiuni pentru lucrare?ma intreaba Hermione

-Sig...încep eu

-Aveam lucrare la Poțiuni?

-Stai, stai, stai,spune Harry,e meditatoarea mea!

-Haide Harry! Nu o sa fie meditatoarea ta pe viata. Deci ma poti ajuta?

-Sigur, Hermione. Mi-ar face plăcere.

L-am privit pe Harry si m-am gândit la felul cum începuse sa țină la "meditatoarea" lui. Mi-am dat seama ca,involuntar, si Harry imi fusese meditator. Ma învățase cum se simt fluturasii in stomac.

Hey prieteni! Probabil ca acest capitol vi se pare cam siropos,dar nu stiu ce mi-a venit. Daca stau sa ma gândesc cam in toata capitole exist romantism.... In orice caz,sper sa va placa capitolul deși nu a fost foarte inspirat.