E interzis sa te iubesc {Hinny Story}

Capitolul 43

*Harry Pov.*
Am recitit scrisoarea de inca 3 ori. O lacrimă mi s-a scurs pe obraz, apoi inca una si inca una. S-a sacrificat pentru mine. Ea, viperina mea, a ales moartea pentru ca salva pe altcineva. Cine ar fi crezut ca o Viperina ar face asta?

I-am privit caligrafia pentru câteva momente. Cuvintele ei curgeau ca un rau fără oprire, sortite înțelegerii mele. Si iubeam fiecare cuvânt, la fel cum o iubeam pe ea. O iubeam din toată inima mea si cu toata fiinta mea.

Mi-am sters repede lacrimile cand l-am observat pe Draco venind.

- Nu primește vizitatori. i-am spus eu, ridicandu-ma.

- Nu o sa imi spui tu asta, Potter! a raspuns el nervos.

-Crezi ca nu as fi langa ea daca as fi avut voie să o văd?

- Nu ma intereseaza unde ai fi tu in cazul in care daca si cu parca se plimbau intr-o barcă.

- Nu o supăra pe Madame Pomfrey. Nu vrea sa ii faca decât bine.

-Tu nu te-ai plictisit sa iti începi fiecare propoziție cu negații?

-Cine vorbea... Daca vrei sa o vezi, va trebui sa astepti aici cu mine.

- Mai bine ma arunc de la cel mai înalt turn al castelului.

Si a plecat. Am rămas doar eu si usa asta. Voiam să o sparg si sa ajung la Ginny.

***

Adormisem pe scaun. Plesneala m-a trezit.

-Poti sa intri la ea daca vrei. E inca in comă, dar poti sta langa ea.

Am aprobat si m-am ridicat in picioare.

-Ati orchestrat toată chestia asta, nu? A fost ideea ei? am întrebat eu.

-Partea cu spionajul a fost ideea mea. Restul a fost totul Ginevra.

Ma pregăteam sa plec cand l-am auzit vorbind din nou.

-Daca as fi stiut ca se va ajunge aici nu as fi trimis-o niciodată la meditațiile alea.

-Eu nu as fi schimbat nimic.

Si era adevărat. Nu as fi dat pentru nimic momentele pe care le-am trăit cu Ginny.

Am intrat in Aripa Spitalului. Soarele se pregătea să răsară. Noaptea aceasta chiar se sfârșise. Acum dispăruse si lăsase locul luminii. Chipul lui Ginny era luminat de razele de soare care ii se jucau pe fata. Zâmbea. Avea un zâmbet discret pe buze. Nu am mai vazut acest zâmbet din timpul somnului, dar auzisem de el de la Ron. El spunea ca zâmbește ca si cum ar coace un plan diabolic in somn. Mie mi se pare mai mult un zâmbet victorios, un zâmbet de "am reusit". Speram ca orice i se derula in minte sa nu ii ia acest zâmbet.

Mi-am tras un scaun langa patul ei si am luat-o de mână. Nu mai era atât de rece, dar tot nu avea temperatura potrivită. Era atât de firavă in mana mea. Imi era frica ca ar putea sa se spargă in bucăți chiar sub privirea mea atenta.

-Probabil ca nu ma auzi, dar eu o sa iti vorbesc oricum. Imi e atât de dor de tine, Ginny. Imi e dor sa te strang tare un brate. Nici nu imi amintesc cand s-a întâmplat asta ultima dată. Am tras adânc aer in piept. Intoarce-te la mine, Ginny. Nu vreau sa traiesc intr-o lume fără viperina mea.

I-am atins usor obrazul si am simtit cum ceva incerca sa se trezească la viață. Era o bătălie în interiorul ei.

-Potter, trebuie să iti vorbesc. am auzit-o pe McGonagall in spatele meu. În biroul meu.

Prin biroul ei se referea la cel al lui Dumbledore, dar am urmat-o fara contestații.

- Am primit o înștiințare de la Ministerul Magiei.

Am privit-o întrebător. Cu ce ma privea pe mine înștiințarea de la Minister?

-E legat de domnișoara Weasley.

Asta mi-a captat interesul.

-Daca se trezeste vor sa o trimitem la Azkaban.

Pam... Pam... Pam... O groaza de drama in ultima perioada. Sper sa va placa totusi. Va astept parerile.