E interzis sa te iubesc {Hinny Story}

Capitolul 34

*Ginny Pov.*
Noaptea a trecut,noi ne-am odihnit si ne-am reîncărcat bateriile pentru a continua anul. La prima ora, eram in banca mea din clasa de Poțiuni unde imi așteptam cu nerăbdare nota lucrării date înainte de vacanța de Crăciun.

-Mai ai de lucrat,Thomas!se aude impunătoarea voce a profesorului Plesneala dând lucrarea unui Cercetași.

Aveam emoții pentru propria mea lucrare,dar probabil eram mult mai neliniștită din cauza lucrării lui Harry. Acesta era testul pentru a vedea cat de bine m-am descurcat meditandu-l.

-Perfect ca de obicei,Weasley!ma trezește aceeași voce care imi lasă lucrarea pe banca. Nu pot spune același lucru si despre lucrarea ta,Klenetius.

Dădu si acea lucrare unei persoane de care nu am mai auzit pana acum sau mai bine zis nu mi-a atras atenția. Restul lucrărilor au fost împărțite,iar numele care ma interesa atât de mult de auzi.

-M-ai surprins,Potter! Vino in biroul meu dupa ora. spune Severus fara expresie

Nu mi-am putut da seama de rezultatul lui Harry din spusele lui Severus,dar fata iubitului meu cand a văzut un rezultat pozitiv a fost tot ce am avut nevoie pentru a simți mândra.

Mi-a intalnit privirea si a întors foaia pentru a vedea si eu rezultatul. Era maxim!

-Precum bine știți, va urma si proba practica a acestei examinări in curând asa ca începeți sa va pregătiți.

Ora a continuat cu o mică recapitulare la care nu pot spune ca am fost prea atenta. Așteptam momentul de dupa care a venit mai repede decât ma așteptam. Harry se pregătea sa intre in biroul lui Severus cand aceste mi-a făcut un semn sa vin si eu.

Eram in biroul lui Severus cu Harry langa mine,strangandu-mi cu putere mana in a lui.

-Vreau sa va felicit,mai ales pe tine Ginevra! Ai făcut o treaba excepțională! făcu o mică pauza, iar apoi continua. Revenind la subiect,observa ca meditațiile sunt acum inutile având in vedere sesizabilele progrese a domnului Potter asa ca le anulez. Puteți pleca acum.

Am ieșit din birou cu Harry care ma ținea strâns lipita de el parca as fi fugit in orice secunda si am mers spre culuar. Eu aveam Farmece,iar el Transigurari.

-Esti bine?ma intreaba el cand drumurile spre cele doua clase se despărțeau. Nu ai spus nimic timp de câteva minute.

-Sunt bine,doar imi vor lipsi toate momentele frumoase petrecute in Camera Necesității.

Nu a spus nimic doar s-a apropiat de mine si intr-o fracțiune de secunda buzele noastre erau lipite.

-Este acesta ca primul nostru sărut din Camera Necesității?il intreb eu amintindu-mi trecutul

-De sute de ori mai bun pentru ca de fiecare data buzele tale devin mai dulci pentru mine.

Auzind aceste cuvinte sângele mi-a urcat in obraj făcându-ma sa arat ca un mic rac.

-Cred ca ar trebui sa mergi la ora. imi spune el

Am dat aprobator din cap si m-am întors. Draco stătea la câțiva metri de noi privindu-ma in ochi.

M-am apropiat de el si am mers impreuna spre clasa.

-Te uiți intr-un fel atât de diferit la el. rupe Draco tăcerea.

-Astea sunt sentimentele sincere,nu?

-Știi... Nu te-ai uitat niciodata la mine asa. zice Draco aprope ca o șoaptă

-Începem iarăși cu asta Draco?spun eu putin deranjata de remarca lui

-Intelg ca intre noi doi nu va mai fi vreodată ceva. Doar facem o constatare. dupa o mică pauza continua. Ma bucur sa te vad atât de fericita si ma întristează faptul ca nu am putut trezi eu acea scânteie in ochi.

Hey prieteni! Ce faceți? Sper sa va placa capitolul si sa imi lăsați multe multe păreri. Ce credeti ca se va întâmpla in continuare?

P. S. Lucrez de zor la noua carte. Abia astept sa o citit si voi.