Lost On You

Capitolul 6.

Perspectiva lui Naeun*
Iubita lui? Ce sunt aici,carpa si nu stiu eu? Cel putin arata bine biroul lui! Numele pe care angajata aia l-a strigat... Kim.... domnul Kim... Kim Kai? Suna ciudat... nu cred... Kai e doar porecla? Sau asa in cheama?
La scurt timp dupa plecarea lui se aude o bataie in usa.
-Da!?
Aceeasi tanara care l-a strigat "domnule Kim"  intra pe usa. Ma ridic si fac o plecaciune scurta in fata ei, ea raspunzandu-mi cu acelasi gest.
-Dumeavoastra sunteti...
-Sunt Joo Naeun! Tu?
-Numele meu este Feng Nana. Sunt secretara domnului director.
-Ka...domnul Kim cand o sa revina?
-De ce il cautati? Sunteti ruda cu el? Sora?
Aha. Deci Kai are o sora dar pe care Nana nu o cunoaste...hmm...cred ca pot scoate multe de la ea!
-Sunt...ahhh sa zic asa cum mi-a zis el? Sunt iubita lui!spun si Nana mareste ochii si nu spune nimic pe moment dar dupa cateva zeci de secunde spune:
-Nu... nu stiam ca domnul Kim are iubita. Oh, stai calma, nici eu nu stiam ca sunt iubita lui. Imi spun in gand si zambesc scurt spre Nana.
-Acum stii!
-De cat timp sunteti impreuna? Ah, eu pun intrebarile aici, nu tu!
-De...
-Nana, iubita mea nu e la interogatoriu. Poti merge acum, mersi ca i-ai tinut companie cat am lipsit eu.spune Kai intrand pe usa in momentul potrivit. Cand am auzit cuvintele "iubita mea" din gura lui, probabil daca eram in picioare cadeam jos. Nu imi inteleg reactiile fata de el... nu-l plac dar tot nu inteleg de ce reactionez asa. De ce il iert dupa ce ma loveste?
-Aishh, fata asta! O sa moara de curiozitate, Nana!spune Kai rasufland usurat. Pot?spune aratand spre mine.
-Ce sa poti?
-Sa stau pe scaun, sau vrei sa stau in bratele tale?spune chicotind. Ah, ce proasta sunt. Ce putea sa intrebe altceva? Stateam pe scaunul lui.
-Scuze. Poftim! Spun si ma ridic de pe scaun si ii fac loc sa treaca si sa se aseze.
-Mersi!apasa un buton pe telefonul sau fix si apoi ridica receptorul spunand cu o voce impunatoare: "Nana, adu-mi un scaun identic cu al meu, urgent!"
-O sa vina si scaunul tau in curand.spune cu o voce blanda dar inca serioasa si zambeste scurt. Zambesc inapoi si aprob din cap scurt.
O bataie in usa se aude si apoi apar picioarele unui scaun si mai apoi Nana. Kai ma prinde de mijloc si am trage in jos eu aterizand pe genunchiul lui stang. Nana intra inauntru si cand ma vede in bratele lui Kai zambeste subtil si apoi pleaca. Ma ridic si imi trag scaunul mai aproape de birou si intreb:
-Ce a fost aia?
-Voiai sa par un insensibil care isi tine iubita in picioare si el sta jos?
-Esti unul!spun si abia dupa ce spun realizez ce tocmai scosesem pe gura.
-Sunt?spune Kai pe un ton nervos... sau iritat, nu stiu.. dar frica deja a pus stapanire pe mine.
-Nu am vrut sa zic asta...spun cu vocea tremurand dar sunt intrerupta de el.
-Iti e teama de mine?
-Nu!
-Ba da! Nu mai nega. Se vede. Iti framanti mainile de cate ori vorbesc mai rece cu tine, si vocea ta...tremura. Nu vreau sa te temi de mine!
-Nu ma tem de tine... de reactiile tale violente... ai incercat s-sa ma su-sugrumi... mai stii.spun si lacrimile isi fac aparitia in ochii mei.
-Naeun! Spune Kai ridicandu-se de pe scaun si apropiindu-se de scaunul meu. Se apleaca in fata mea si imi sterge lacrimile scurse pe fata cu degetul mare apoi ii simt acelasi deget pe buza mea superioara stergand inca o lacrima. Nu vreau sa te ranesc... si totusi o fac. Nu vreau sa iti fie frica de mine. Nu o sa te mai ating de acum asa brutal si dur... promit. Acum nu mai plange. Esti urata cand plangi!spune Kai si zambeste, facandu-ma si pe mine sa surad.
-Mersi de compliment. Si tu esti urat cand esti nervos. Mai frumos esti cand zambesti si faci glume. Uite vezi, acum esti frumos!
-Mincinoaso! Sunt frumos mereu! Dar tu nu ma vezi. Eu sunt mai frumos decat Adonis.
-Si modest esti!spun razand. Baiat ideal, ce sa mai!
-Adevarat. Uite ca parca acum cand imi ziceai ca sunt frumos pareai mai draguta.. pareai
-Yaaa! Sunt draguta!spun lovindu-l usor in mana.
-Esti esti. Treci la treaba acum!spune revenind pe locul lui. Imi trage scaunul langa al lui si zice:
-Ia! Sorteaza astea! In ordine alfabetica!spune dandu-mi dintr-un sertar niste dosare.
Nu spun nimic ci doar le iau si ma apuc de sortat. Zambeam ca idioata cand imi aminteam discutia de mai devreme. Parea atat de copilaros... pentru o secunda am avut impresia ca vorbesc cu un adolescent de maxim 14 ani care se crede cel mai bun, cel mai frumos, cel mai destept...
-De ce zambesti?
-Nu zambeam!
-Ba da!
-Ba nu! Ti s-a parut!
-Ba da!
-Termina! Nu am zambit!
-O sa vezi tu! Dar nu acum!spune el renuntand primul la cearta copilareasca dintre noi.
-Ma ameninti? Esti periculos?
-Da. Chiar sunt. Ai vazut si tu asta!

*Perspectiva lui Kai*
-Gata! Ia astea! Am terminat. Azi nu mai fac nimic! Imi e somn.spune Naeun si isi pune capul pe birou inchizand ochii.
-Deja? La cat te-ai pus sa dormi aseara?
-Conteaza?
-Da! Eu ti-am zis sa te culci devreme ca azi am treaba cu tine.
-Recunosc... am adormit tarziu... nu pot dormi...
-Te framanta ceva?
-Uhmm... ma gandeam daca tatal meu imi simte lipsa...
-Tatal tau nu stie de tine?
-Nu... nici nu o sa afle. Nu vreau sa il mai vad vreodata... o vad cat de sensibila e... si subiectul asta e si mai sensibil. Deodata imi amintesc de vanataile de pe mana ei... problemele personale...
-Tatal tau a dat in tine?
-D-da... spune si ofteaza lung. Imi poti oferi un umar acum?
-Ce?spun neintelegand ce vrea iar ea isi aseaza capul pe umarul meu si sopteste un "multumesc" abia sesizabil.
-Pentru nimic. Il poti folosi de cate ori vrei.spun ea inca fiind asezata acolo.

▫▫▫
Terminasem programul si am plecat de la companie impreuna cu Naeun. A zis ca mergem intr-un restaurant sa mancam ca e obosita si ii e lene sa gateasca. A insistat sa mergem la unul numit Sun's Moon. Nu are sens numele asta si nici nu am auzit vreodata de acest restaurant dar am incredere in ea ca e mancarea buna si ma las ghidat de ea pana acolo.

▫▫▫
-Naeun?spune o doamna de varsta a doua apropiindu-se de noi. O cunoaste pe Naeun?
-Sun! Mi-a fost dor de tine!spune Naeun si ii sare in brate doamnei. Vorbesc informal... de parca se cunosc de o viata intreaga... probabil sunt rude. Si acum are sens numele restaurantului...oarecum.
-Naeun, cine e tanarul domn?
-Ummm... el e...Kai!ma prezinta simplu. As fi zis ca-s iubitul ei dar ceva m-a retinut din a face asta...
-Kai!ma prezint intinzand mana in fata doamnei.
-SunHye. Pentru voi, Sun!
-Incantat, doamna Sun!
-Nu, nu cu "doamna" ca par mai batrana decat sunt. Doar Sun!
-Haideti! Va tin in picioare, ah! Luati loc! Ne arata o masa de doua persoane asezata intr-un colt al restaurantului.
-Multumim, Sun!spune Naeun asezandu-se pe fotoliul de langa perete. Ma asez si eu pe celalat si asteptam sa vina cineva cu meniurile.