Lost On You

Capitolul 17.

-Naeun! Stai!ma striga Kai iar eu ma intorc si bag capul pe usa.
-Ce?
-Nimic...lasa.
-De ce ma intorci din drum fix cand ma duc sa fac dus si apoi imi zici "nimic...lasa"
-Scuze. Vreau sa te rog ceva cand te intorci.
-Bine.

-Am venit. Ce voiai sa ma rogi?
-Ma poti ajuta cu asta?spune si arata spre cap
-Vrei sa iti pun eu pansament nou?
-Daca vrei...
-Normal!spun si ma urc in pat. Se intoarce cu spatele spre mine iar eu ii pun pansamentul nou.
-Gata?
-Cat crezi ca imi ia sa-l pun? Noapte buna!spun si dau sa ma ridic din pat dar Kai ma prinde de mana si ma trage inapoi.
-Am zis ca o sa dormi aici!
-Si eu am zis ca nu!
-Pacat ca aici nu faci dupa cum vrei tu.
Ma asez in pat si ma inghesuiesc in marginea patului.
-De ce te tot duci spre marginea patului. Nu mananc oameni! Nu noaptea!chicoteste Kai.
-Imi place sa dorm pe margine.
-De-asta dormeai pe jumatatea patului si cu capul atarnat in jos cand iti curgea saliva?
-Ce?
-Da. Iti curgea saliva.
-Ba nu!
-Ugh! Nu am chef sa ma contrazic cu tine. Uite, mai bine?spune si pune o perna pe jumatatea patului.Asta e jumatatea mea...aia a ta!
-Da! E bine!spun si ma asez mai bine in pat si ma intorc cu spatele la Kai tragand peste mine patura.
-Ya! Ai luat toata patura! Eu sunt bolnavul aici!spune Kai razand
-Ia!spun intorcandu-ma cu fata spre el si aruncandu-i patura pe fata.
-Vrei sa mor aici? Oricum imi e cald si fara patura asta! Tu mi-o mai si pui pe fata.
-Taci si dormi!
-Nu vreau!
-Taci! Noapte buna, Kai!
-Noapte buna!
Adorm cu greu dupa aproape o ora in care m-am gandit la tot felul de lucruri.

▫▫▫
*Perspectiva lui Kai*
Ma trezesc si ma uit pe noptiera la ceasul care inca ticaia.10:26. Ma intorc pe cealalta parte si o vad pe Naeun dormind.
Stiu ca suna nebuneste dar mi-as dori sa adorm asa in fiecare seara si tot asa sa ma trezesc. Acum nu mai cred ca m-am indragostit de ea... sunt sigur de asta!
Vreau sa ma ridic de pe pat si sa ma duc sa pregatesc ceva de mancare dar cand dau sa ma ridic ochii aceia negrii de care ma indragostisem nebuneste ma priveau confuz.
-'Neata!spun si zambesc scurt.
-'Neata si tie!vad cum un zambet frumos se contureaza pe buzele ei rosiatice. Daca ma mai uit mult la ea o sa innebunesc. Imi vine sa o sarut acum... desi noi nici nu suntem impreuna. Chiar... oare ea ma place? Ar trebui sa o intreb? Nu, nu cred ca ma place. E distanta cu mine. Nu vrea sa imi dea sperante. Ma ridic din pat si ma indrept spre usa.
-Ai dormit bine?ma intreaba Naeun exact cand pusesem mana pe clanta usii sa ies.
-Foarte bine...dupa ceva vreme.
-Ma bucur! Te doare capul? Ametesti?
-Sunt bine! Serios! Iti faci griji pentru mine?spun chicotind.
-Normal ca imi fac! Si tu ti-ai face... nu?
-Poate!spun si ies pe usa in graba dar dupa ce o inchid ma lipesc de ea si soptesc "Imi fac griji pentru tine din prima secunda cand te-am vazut".
Ma indrept spre bucatarie sa pregatesc micul dejun dar o ameteala scurta imi cuprinde intregul corp. Apuc bine cu mainile blatul bucatariei si dupa cateva secunde ameteala dispare.

▫▫▫
-Naeun! Am facut mancare!spun intrand pe usa camerei crezand ca ea inca e in pat si doarme dar vad ca nu mai era in pat ci era cu spatele spre usa si cu castile in urechi si isi lua pe ea un tricou. Spatele ei gol ma face sa ezit sa intru in camera cateva secunde dar apoi bucata de material mov i-l acopera. Ma apropii de ea si ii cuprind talia intre mainile mele iar ea se sperie si ma trezesc cu un picior in genunchi. Isi scoate castile si se uita la mine incrundandu-se.
-M-ai speriat!
-Scuze. Nu voiam!
-Te-am lovit rau?
-Doamne ce reflexe ai si tu! Dai in om inainte sa vezi cine e!spun razand iar Naeun imi da un pumn usor in umar.
-Au!ma plang eu iar.
-Aish! Plangaciosule! Nici macar nu a durut.
-De unde stii ca nu a durut? Ba a durut! Ah da, masa e gata!
-Masa? Ce masa?
-Am facut omleta.
-Tu!? Gatesti?
-Ya! Si kimchi tot eu am facut.
-Cu ajutorul meu!
-Detalii! Hai sa mananci ca se raceste!spun si ies din camera.

▫▫▫
-Si? Cum a fost?intreb curios.
-Hmm...acceptabil!spune cu o fata neutra. Nu puteam citi pe fata ei nimic.
-Eu nu gatesc acceptabil! Bine sau extraordinar?glumesc eu in timp ce strangeam vasele.
-Glumesc. A fost bun! Chiar mai bun decat ma asteptam dar trebuia sa iti rasplatesc cu aceeasi moneda gestul.
-Aish! Esti prea razbunatoare!
-Ba nu sunt!
-Azi mergem la bunica mea!
-Nu merg... raman acasa. Mi-e lene, Kai
-Te rog! Esti singurul lucru cu care ma pot lauda in fata bunicii!
-Ba nu, Kai! Ai un apartament frumos, ai o slujba frumoasa si esti un om important in companie... ai multe.
-Nu am nimic... pentru bunica mea nu conteaza slujba sau casa... conteaza fericirea mea! Si tu...
-Eu ce?
-Esti singura sursa de fericire...spun invins.
-Kai...nu stiu...
-Ma placi?o intrerup eu brusc.
-Kai... eu...
-Nu mai ocoli subiectul! Spune direct ca nu ma placi si gata! O sa imi fie mai usor. O sa te inteleg si nu o sa te fortez in vreun fel sa m...
-Kai, imi pare rau...
-Iti place Sehun asa mult? Daca vrei pot pune o vorba buna la el.
-Nu-l plac, Kai! Nu-l plac.
-Atunci de ce nu ma placi nici pe mine? E un alt baiat la mijloc?
-Nu Kai. Nu e nimeni... imi pare rau ca nu te pot placea...