Lost On You

Capitolul 29.

Pasea emotionata la bratul lui Sehun pe covorul de un rosu aprins catre micutul altar improvizat de pe plaja unde urma sa isi uneasca destinul cu Kai, desi destinele lor se unisera de cand o salvase pe aceasta. Inghite in sec si trage adanc aer in piept. Caldura ii cam dadea batai de cap mai ales in starea in care era ea.
Isi mangaie burtica si isi spune in gand "Iseul, stai cuminte pana mami si tati se casatoresc,da?".
Rochia alba lunga,vaporoasa i se misca in bataia usoara a vantului si lasa la vedere burtica destul de evidenta. Zambea fericita vazandu-si tot prietenii alaturi de ea. Ar fi regretat ca parintii ei nu sunt acolo. Dar gasise poate, ceva mult mai bun decat parintii ei. Pe parintii lui Sehun care ii erau aproape la greu si o ajutau mereu cu tot ce puteau. Era ca si copilul lor. Sehun ajunsese sa ii fie prieten foarte bun lui Naeun si ea il considera ca pe fratele ei pe care si-l dorea de cand era mica. Era acolo si el mereu sa o protejeze cand Kai nu putea dar nu prea se intampla sa nu poata.
Ajunsa langa Kai care radia de fericire ii da drumul bratului lui Sehun, care se alatura familiei lui, si ea priveste agitata spre Kai apoi spre preotul care avea sa ii cunune.

*Perspectiva lui Kai*
Preotul isi spunea predica kilometrica dar eu nu auzeam nimic din ce spunea acesta pentru ca atentia mea era captata in totalitate de fiinta care avea sa imi fie sotie. Rochia de voal care ii acoperea trupul alb precum laptele ii contura forma burticii in care crestea rodul iubirii noastre. Fiica mea. Desi avea doar 5 luni in burtica mamei,noi ii alesesem si numele deja. Poate ca uneori chiar ne grabeam fata de altii care nici macar in momentul in care se naste copilul nu sunt hotarati in privinta numelui. Dar noi suntem, asa cum a zis si Naeun, speciali. Alesesem locatia pentru nunta cu mult inainte de a afla ca Naeun e insarcinata si acum regretam ca am ales plaja. Imi faceam griji pentru cele doua fiinte care imi umpleau viata cu fericire in fiecare moment. Caldura era aproape insuportabila si pentru mine care eram imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti negrii si un sacou negru luat peste un tricou alb. Nu ma consider nonconformist. Sunt doar special!
-Kim Jongin? O iei de sotie sau nu?intreaba preotul socat de ezitarea mea de a raspunde din prima. De fapt nu ezitasem, doar ca nu-l auzisem.
-Da!spun si zambesc catre Naeun care mai avea putin si isi infigea unghiile in pielea mainii mele aproape pana la os imi zambeste crispata. Nu simteam durerea. Doar emotia cu care ma tinea strans de brat imi demonstra cat de important e momentul asta pentru ea.
-Da!se aude vocea lui Naeun ferma si convinsa de ceea ce spune. Si nici de data asta nu fusesem atent la intrebarea preotului. Zambesc scurt spre ea si imi raspunde cu un zambet larg. Emotiile disparusera si stransoare in care ma tine,se mai slabise.
-Puteti saruta mireasa!se aude vocea preotului pe fundal dar noi ne sarutam deja inainte sa inceapa el fraza bine-cunoscuta.
-Stii ca de azi esti doar al meu,nu?spune Naeun si chicoteste strangandu-ma in brate cu toata forta ei. Ii lipesc corpul de al meu si ii soptesc usor raspunsul.
-Mereu am fost. Stii, azi m-am indragostit de cineva.spun si zambesc in coltul gurii.
-Stiu si eu persoana de care te-ai indragostit?
-Nu stiu, poate. Naeun iti spune ceva?
-Hmm...cred ca am auzit de ea.spune Naeun si izbucnim in ras amandoi ceilalti privindu-ne suspiciosi. O sarut scurt pe Naeun si mergem catre invitati pentru a primi felicitarile lor.
-Nini! Doar ti-am zis sa-ti iei niste pantaloni lungi! O fi cald dar esti la nunta!spune bunica cand ajungem langa ea.
-Tot ma ia de sot Naeun si cu pantaloni lungi si cu pantaloni scurti.rad amuzat si Naeun ma inghionteste.
-Frumoasa mea! Esti superba. A meritat sa ii cedezi greu,nu? Bunica are intotdeauna dreptate!continua bunica acum avand-o ca tinta a trasului de obraji pe Naeun care incerca sa scape din mainile bunicii care ii strivea obrajii rosiatici.
-A meritat!spune ea si ma trage repede de mana spre alti invitati. Ma dor obrajii, bunica chiar trage cu toata forta de ei.spune frecandu-si obrajii care era foarte rosii.
-Vino la mine!spun si o trag in bratele mele si ii sarut ambii obraji in locurile in care o durea.
-Naeun!striga doamna Sun si flutura mana prin aer pentru a o gasi printre lume.
-Sun!
-Ah, ai fost superba! Zi tu dragule daca nu e superba! Si tu ai fost superb,Kai!
-Amandoi ati fost mirifici. Asa eram si noi Sun, mai stii?spune sotul lui Sun si imi saruta si el si Sun obrajii.
-Vino aici,pitico!apare Chanyeol insotit de SeungHee de undeva din spatele meu.
-Nu sunt pitica,uriasule!spune Naeun cu o voce de copil mic si rasfatat.
-Naeun, te simti mai bine?intreaba SeungHee din senin.
-Naeun,ce ai patit?intreb nestiind ce i s-a intamplat.
-Da, sunt bine!spune Naeun zambindu-mi usor si apoi facandu-i semn sa taca lui SeungHee. Dar aceasta nu intelege semnele lui Naeun si continua sa intrebe.
-Ai mai ametit? A mai lo...spune si intorc capul spre SeungHee si izbucnesc in ras cand vad motivul pentru care s-a oprit din intrebat. Sau sa spun sarutul pentru care s-a oprit din intrebat. Chanyeol stie cum sa-si faca iubita sa taca in momente cheie.
O trag pe Naeun departe de restul lumii si ii ridic privirea din pamant facand contact vizual cu mine.
-Ce ai patit inainte de ceremonie? Spune-mi! Mai tare ma ingrijorezi daca taci... te rog,iubito!
-Am ametit... de la caldura... si Iseul e neastamparata si a lovit...si a cam durut.
-Ugh! Trebuia sa nu mai facem ceremonia pe plaja asta. Daca nu eram aici in caldura asta nu se intamplau toate astea. Imi fac griji pentru tine ,iubito! Stii ca as innebuni daca ati pati ceva!
-Nu mai exagera. De-asta nu voiam sa-ti zic. Exagerezi mereu. Kai,nu vreau sa ne certam in ziua nuntii.
-Scuze...stii cat de ingrijorat sunt, nu?
-Da! Si ar trebui sa o lasi mai moale cu ingrijorarea. Ai vazut, sunt bine. Certurile astea nu-mi fac bine. Ah, uite acum iar ametesc.spune Naeun si se prinde de bratul meu. O lipesc de pieptul meu si ea isi prinde bratele in jurul meu.
-Mai ametesti? O chem pe SeungHee?
-Nu. Sunt bine. Doar stai asa. Iseul nu-mi mai da batai de cap daca te simte aproape.spune Naeun si ofteaza usurata.
-Mai mergem sa multumim prietenilor ca au venit?
-Asa e frumos. Haide.spune si ma apuca de mana si ne indreptam spre Hani care statea jos si Baekhyun care o mangaia pe burtica.
-Ce fac cei doi mici nazdravani?intreb eu iar Baek ma priveste confuz.
-Noi sau cei doi gemeni?
-Copii! Ca pe tine te vad,Baekhyun!spun amuzat si Baek rade.
-Sunt bine. Doar ca m-au obosit.
Hani era insarcinata cu doi gemeni baieti si desi era in luna a noua de sarcina a insistat sa vina la nunta noastra.
-Ma bucur ca esti bine!spune Naeun si se apleaca la nivelul burticii lui Hani si sopteste un "sa fiti cuminiti".
Se ridica si eu o prind intr-o imbratisare prin spate lasand una dintre maini sa stea pe burtica ei. Imi zambeste scurt si eu ii fur un sarut.
Era prea frumos totul ca sa fie real...dar era.
Suho, nasul nostru de acum, venise si el insotit de Nana, secretara lui, la nunta noastra. Stiam cu totii ca este ceva intre cei doi dar ei refuzau sa confirme zvonurile cum ca ar fi impreuna de ceva timp. Dar azi totul ni se confirmase caci eu si Naeun ii zarisem sarutandu-se.
-Kai! Naeun!se aude vocea lui Sehun gafaind in spatele nostru. Ne intoarcem cu fata spre el si il vedem cum se prabuseste jos de oboseala. Statea in fund pe nisip si respira sacadat.
Vocea lui Sun se aude de departe strigand la Sehun sa se ridice de jos. O asculta pe mama lui si se ridica.
-V-am cautat peste tot! Unde ati fost?
-Fix aici!ii arata Naeun cu degetul spre locul unde stateam acum. Ce e asa urgent incat Sehun-cel-lenes sa alerge?
-Yaa! Nu sunt lenes. Si am alergat pentru tine... adica pentru voi.spune Sehun amintindu-si ca sunt si eu acolo.
-Am venit sa va felicit.
-Pentru asta ai alergat?intreb confuz.
-Da. Am venit sa imi felicit sora si pe...Kai.spune acesta chicotind.
-Daca ea e sora-ta! Atunci eu iti sunt cumnat,prietene!spun amuzat si radem toti trei.
-Eh, sa zicem.
Micile intepaturi inofensive dintre mine si Sehun au ramas caci altfel, prietenia noastra ar fi prea monotona.

Stateam in pat langa Naeun si priveam tavanul negru. Stateam inca in apartament la mine dar aveam de gand sa redecoram dupa ce Naeun nastea. Iarasi aveam planuri mult prea rapide. Abia era in luna a cincea.
-Kai!
-"Dragul meu sot" de acum!spun si ma intorc cu fata spre Naeun. Ce e,puiule?
-Ia-ma in brate!spune precum un copil mic.
-Vino aici!spun si imi deschid bratele larg si ea se ghemuieste la pieptul meu.
-Stai bine?intreaba ea intorcand usor capul incat sa ma vada.
-Eu ar trebui sa intreb daca stati voi bine!spun si zambesc. Eu stau... extraordinar.
-Stam bine.
-De ce ai vrut in brate? Iar Iseul nu te lasa sa dormi?
-Mhm... noapte buna! Acum ma lasa!spune scurt si ma saruta pe obraz. Ii sarut fruntea si soptesc un "noapte buna". La scurt timp observ ca respiratia ei e mai lenta semn ca a adormit. Inchid ochii si zambesc larg. Simteam fericirea prin toti porii si nu puteam sa imi stapanesc inima sa nu mai bata asa haotic de cate ori ma gandeam la fiinta din bratele mele.