*Perspectiva lui Naeun*
S-au intamplat prea multe lucruri intr-o singura zi... mult prea multe.
-Azi facem o exceptie!spun eu intorcand capul catre Kai care statea pe canapea cu capul sprijinit in mana stanga.
-Huh?spune el privindu-ma confuz.
-Azi dormi in pat. E prea tare canapeaua asta! Si capul tau...
-Sunt bine nu ma mai trata ca pe un bolnav!spune si se intoarce cu fata spre televizorul in care rula o drama. Ah! Uite! Toate sunteti la fel. Sunteti prea grijulii. Si asta e la fel ca tine!spune si arata spre mine.
-Stii ca tipa aia din televizor nu te aude,nu?
-Sh! Tu sa vorbesti cu mine cand nu ma mai vezi ca pe un bolnav.
-Deja ma ingrijorezi! Ar trebuie sa sun la doctor? Vorbesti cu televizorul.
-Ya! Si tu pupai ieri telefonul cand te uitai la poze cu "oppa".spune oppa cu o voce pitigaiata.
-Ba nu! Nu-l pupam.
-Te-am vazut. Chiar daca nu vrei sa recunosti stii ca e adevarat ce zic!
-Ugh!spun invinsa. De ce raman mereu fara replica in fata lui.
-Suparacioaso!spune si isi pune mana in jurul gatului meu.
-Nu m-am suparat.
-Ei nu! Stau cu tine in casa de 2 saptamani. Stiu deja cand esti suparata sau nu esti.
-Eu nu stiu mai nimic despre tine.
-Ce vrei sa stii?
-Totul.
-Cu o conditie. Imi spui si tu despre tine totul!
-Bine!
-Sincer?Promiti?spune intinzand degetul mic.
-Sincer! Promit!spun si imi prind degetul mic de al lui iar el imi uneste degetul lui mare de al sau.
-Gata! A fost pusa stampila!spune el zambind ca un copil mic.
-Unde e mama ta?intreaba Kai deja atingand un punct sensibil de-al meu inca de la prima intrebare.
-Mama...a plecat...
-E-e moarta?
-Nu... stiu. M-a parasit din cauza tatalui meu...
-Imi pare rau.spune si imi pune o mana pe umar.
-E ok! Randul meu! Unde sunt parintii tai?
-Parintii mei...da...nu ii cunosc. Au murit intr-un acccident cand aveam eu 3 ani. Nu mi-i amintesc. Cert e ca eu am crescut cu bunicii mei.
-Si bunicii tai unde sunt?intreb eu curioasa.
-Acum e randul meu. Asteapta-ti randul.
-Ahhh! Zi!
-De unde o stii pe Sun?
-O cunosc de cand te cunosc si pe tine. Dupa ce m-ai salvat de la moarte si m-ai lasat pe strada am mers acasa si tata.... a incercat sa.... lacrimile incep sa se scurga incet incet pe obrajii mei.
-Ce e?
-Si am fugit si m-a gasit in parc plangand.
-Ce a vrut sa iti faca?
-Nu mai ai dreptul la intrebari. Unde sunt bunicii tai?
-Bunicul e mort.. si bunica e la un azil. Acolo au grija de ea bine.
-Ce a vrut tatal tau sa iti faca?
-A incercat s-sa ma....v-violeze.spun incet si izbucnesc in plans iar Kai ma trage in bratele lui si ma bate usor pe spate.
-Doamne, Naeun... cum poti sa ii mai spui tata omului ala?
-Nu stiu...
-Asta nu o sa ramana asa!
-Kai...nu vreau sa pateasca nimic...
-Nu poti lasa asta asa. Naeun, o fi tatal tau...dar e inuman sa faci asa ceva... esti o copila!
-Kai...lasa totul asa!
-Imi pare rau. Nu o sa pot face asta!
-De ce nu iti vizitezi bunica?
-Nu vreau sa o dezamagesc.
-De ce sa o dezamagesti?
-Randul meu! Cati ani ai si cati iubiti ai avut?
-Sunt doua intrebari! Nu e corect. Raspund doar la una.
-Ba e una! E o singura intrebare.
-Am 20 fara cateva zile si am avut....un iubit.
-Douazeci?nici 17 nu pare ca ai!
-Mersi!
-Credeam ca esti minora...spune Kai inca socat de varsta mea.
-Credeai gresit.zambesc usor.
-Si doar un iubit... doamne fereste! Am dat peste o sfanta? Daca mai esti si virgina mor!
-Kai! Termina!spun stanjenita.
-Scuze.. dar in ziua de azi rar mai gasesti o fata care la 20 de ani sa fi avut un singur iubit, apai sa fie virgina, asta e ideal. Nu prea exista asa ceva!
-Ba exista!
-Nu-mi zice ca...nu spun nimic doar las privirea in jos.
-Wow...
-Randul meu! Cati ani ai si cate iubite ai avut?spun incercand sa schimb subiectul.
-Ani...24 cat despre iubite... vreo 4 iubite pe care chiar le-am iubit.. si vreo alte 4 care erau doar asa... ca sa nu fiu singur.
-Atat de multe?
-Sunt putine.spune chicotind
-Ai prieteni de varsta ta?
-Am avut... s-au cam dus odata cu mama...
-Tu ai? Nu te-am vazut iesind cu ei.
-Am dar sunt foarte ocupati. Sunt medici, politisti si alte cele... de exemplu Suho e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.
-De-asta ii spuneai "hyung"
-Da! E ca un frate mai mare pentru mine.
-Mai e ceva ce vrei sa stii?
-Nu stiu... daca imi mai amintesc ceva... te intreb. Ma duc sa imi iau haine de schimb!
-Ramai in camera. Dormi acolo! Dorm eu pe canapea.
-Nu sunt bolnav. Dorm pe canapea eu. Nu poti dormi aici.
-Ba pot! Mergi tu acolo!spun si ii fac semn sa plece dar el vine si ma ridica pe sus si ma pune pe umarul lui stang exact ca pe un sac.
-Kai! Lasa-ma!
-Nu! Daca eu dorm in camera dormi si tu!
-Nu! Nu dorm in camera!
-Oh, ba da!
Ma duce in camera si ma tranteste pe pat.
-Au! Mai usor!
-Scuze. Ma durea spatele.
-Parca te-am pus eu sa ma cari!
-Daca esti incapatanata!
-Tot nu am de gand sa dorm in camera!
-Naeun, nu iti fac nimic. Jur! Chiar nu poti avea incredere in mine?
-Nu e vorba de incredere aici!
-Atunci despre ce e vorba?
-Nu pot dormi cu oameni in pat...nu am mai dormit cu nimeni.
-Nu stii daca poti dormi sau nu cu cineva!
-Am zis nu!
-Si eu am zis ca da!
Ma asez pe pat si oftez scurt. Nu va renunta asa usor.
Kai isi scoate din dulap un tricou, niste pantaloni scurti si un prosop si iese pe usa. Cred ca se duce sa faca dus.
Trecusera aproximativ 20 de minute si il vad pe Kai intrand pe usa. Parul lui negru era acum ud. Picaturi fine de apa se scurgeau incet pe fruntea si fata lui fina ca mai apoi sa alunece pe gat in jos.
Se aseaza pe marginea patului iar eu ma ridic zgomotos. Ma indrept spre dulap si imi iau haine de schimb si ma grabesc catre dus.
-Naeun! Stai!ma striga Kai iar eu ma intorc si bag capul pe usa.
-Ce?
YOU ARE READING
Lost On You
Fanfiction-Eu am plecat de aici! spun apucând în mână clanța uşii dar sunt prinsă de mână şi strânsă tare. Un scâncet îmi scapă printre buze şi sunt întoarsă cu fața spre... el... aşa o să îi spun din moment ce nu îi ştiu numele. -Rămâi aici!
