-Kai, nu cred ca... Nu apuc sa termin propozitia si Kai ma saruta. Buzele lui moi se miscau usor peste ale mele dar eu nu ii raspundeam la sarut. Intrerupe sarutul si intreaba:
-Ce ar trebui sa fac ca sa ma crezi?
-Nimic...nu vreau sa mai faci nimic. Te cred, dar vreau sa o luam usor, bine?
-Da! Da, Naeun,da!spune si ma saruta din nou. Raspunsul meu la sarut il face sa zambeasca. Sarutul incepuse sa devina din ce in ce mai haotic iar mainile mele poposisera in parul lui iar ale sale imi tineau talia aproape de corpul lui.
Sarutul se sfarseste iar eu incerc sa ma eschivez cumva sa plec din camera aia caci deja incepusem sa rosesc.
-Rosesti?
-Ce? Eu? Nuu! Ti s-a parut.
-Sa te cred?
-Da. De ce nu m-ai crede?!
-Oh, bine bine! Te cred.
-Kai?!
-Da?
-Vrei sa mergi cu mine sa imi iau hainele?
-Nu ai venit cu ele?
-Nu, Kai! Eu venisem sa vad daca esti bine... am venit direct de la birou.
-Merg! Dar mai intai ma ajuti sa strang de prin casa cioburile. S-a cam spart o sticla.
-Saraca! A cazut singura, nu?
-Da. Am plans dupa ea mult... maine ii fac inmormantarea.spune Kai intrand in jocul meu.
-Haide sa o adunam.
-Haide.spune si se ridica din pat iar apoi realizeaza ca e imbracat doar in boxeri si imi acopera ochii cu mainile si apoi ma intoarce cu spatele.
-Scuze.
-Nu am vazut nimic.
-Nu stiu daca te-as crede!
-Yaaaa! Nu-s perversa! Sunt prea inocenta pentru tine!
-Nu o sa mai fi! Ups!
-Huh? Tu vrei sa mori de mana mea?
-Deja mor de dragul tau!
-Ugh, esti prea siropos uneori. Asta nu e Kai pe care il stiu.
-Cum e Kai pe care il stii tu?spune Kai prinzandu-mi incheietura si ma conducea spre sufrageria unde sparsese el sticla.
-Pai... e dur uneori... si dragut alte ori... e amuzant...si frumos.
-Si violent nu sunt? Si siropos? Dar pervers?
-Partile astea am de gand sa le modelez eu...
-La primele doua mai lucrez si eu... dar a treia... mai greu, mai greu.spune chicotind in timp ce se intorcea cu doua maturi.
-Mai vedem noi!
-Ia matura si ajuta-ma!
-Uh, nu imi amintesc sa o fi spart eu. Oare cine a spart-o!
-A cazut! Ti-am zis ca a cazut.
-Da, da! Sigur ca mi-ai spus.
▫▫▫
Adunasem cioburile din sufragerie si plecasem la restaurantul lui Sun.
Urcam scarile spre camera unde statusem cu o seara in urma si Kai era in spatele meu.
-Naeun, de ce ai stat aici? De ce nu te-ai dus acasa?
-Nu ma mai intorc acasa niciodata! Niciodata,Kai!spun si incerc sa imi abtin lacrimile care voiau sa se scurga pe fata mea. Kai se apropie de mine si ma ia in brate.
-Scuze, Naeun! Sper sa gasesti puterea necesara sa poti sa imi povestesti ce s-a intamplat cu familia ta.
-Si eu sper asta! Multumesc de sprijin.
-Eu iti multumesc. Ca ai ramas langa mine.
Imi adun lucrurile din camera si ies cu ele si le ducem la masina lui Kai. Ne intoarcem in restaurant ca sa ii dau cheia lui Sun dar nu o gasesc acolo. E doar o chelnerita.
-Vreau sa vorbesc cu doamna Sun!
-Si eu as vrea. Nu e aici.imi raspunde fata de maxim 18 ani luandu-ma peste picior.
-Unde e? Cheam-o!spune Kai deja iritat de comportamentul fetei.
-Frumosule, am zis ca nu e aici! Il chem pe fiul dansei?
-Da. Cheama pe oricine!raspunde batand din picior deja enervat de copila asta. Pleaca sa il cheme pe Sehun.
-Pot fi gelos?imi sopteste Kai la ureche. Zambesc si ii raspund:
-Putin. Dar sa nu exagerezi.
-Bine.spune si imi apuca mana in a sa.
-Naeun!spune Sehun incantat sa ma vada. Kai!spune incercand sa para la fel de incantat dar nu prea ii iese.
-Am venit sa o vad pe mama ta! Unde e?
-Ah, si eu care credeam ca ai venit sa ma vezi pe mine!spune Sehun mimand supararea.
-Si pe tine, si pe tine!
-Mama si-a luat concediu 3-4 zile. Am ramas eu cu restaurantul. Sa mai treci pe aici cand ai timp. Ca ma plictisesc singur.
-Bine. Uite! Cheile de la camera pe care mama ta...
-Stiu. Mi-a spus. Multumesc.
-Eu multumesc. Spunei mamei tale ca o salut.
-O sa ii spun. Drum bun!
-Spor la bani!spun zambind si iesind pe usa de mana cu Kai.
-Poti sa imi dai drumul acum.
-Vreau asta?
-Pai pe mine ma intrebi?
-Nu. Era retorica intrebarea.
-Bine...tine-ma de mana daca vrei tu...
-Nici nu aveam de gand sa iti dau drumul.
Ajunsesem acasa iar eu plecasem la magazin sa cumpar cate ceva. Kai ramasese acasa si se uita la televizor. Nici macar nu observasem pana acum ca avem unul.
Ma intorc acasa si vad o fata in fata usii noastre care isi framanta mainile. Avea o rochita alba cu niste floricele albastre pe ea. Parul ei lasat pe spate era negru si lung. Exact ca al meu. Ma apropii de ea iar ea intoarse capul spre mine.
-Cauti pe cineva?ma trezesc eu intreband
-P-pe Kai. Aici locuieste?
-Da! Intra!spun si ii deschid usa iar ea paseste timida inauntru.
-Multumesc.
-Ia loc pe canapea! O sa il chem si pe Kai imediat.
-Multumesc.
Observasem ca Kai nu mai era pe canapea ci plecase. Probabil era in camera. Ma intreb cine e fata asta de il cauta?
-Kai!spun intrand in camera.Era aici.
-Naeun! Ce s-a intamplat.
-Nimic...cred. Te cauta o fata! E in sufragierie.
-P-pe mine?spune Kai confuz.
-Asa a zis! Pe mine clar nu!
Iese din camera trecandu-si mana prin parul negru dezordonat pentru a-l aranja putin. Isi aseaza tricoul si pleaca inspre sufragie. Eu am preferat sa raman in camera mea si sa il astept sa se intoarca.
*Perspectiva lui Kai*
Ma aranjez putin si pasesc increzator pe holul care mi se mult prea lung.
Ajung in sufragerie si vad din spatele canapelei o fata care semana cu Naeun la par. Ma apropii de canapea iar fata intoarce capul cand imi simte prezenta.
O ameteala brusca apare si genunchi mei se inmoaie atunci cand ii vad chipul fetei.
-Kai! Mi-a fost dor de tine!spune ea si imi sare in brate inclestandu-si mainile in jurul gatului meu. Ramasesem mut de uimire... sau eram socat? Cert este ca nu aveam nicio reactie de cand o vazusem. O lacrima se scurge involuntar pe obrazul meu. O sterg rapid si apoi o desprind din imbratisare.
-Kai! Ce e in neregula?
-"Ce e in regula?"asta e intrebarea!
أنت تقرأ
Lost On You
قصص الهواة-Eu am plecat de aici! spun apucând în mână clanța uşii dar sunt prinsă de mână şi strânsă tare. Un scâncet îmi scapă printre buze şi sunt întoarsă cu fața spre... el... aşa o să îi spun din moment ce nu îi ştiu numele. -Rămâi aici!
