Lost On You

Capitolul 18.

-Esti singura sursa de fericire...spun invins.
-Kai...nu stiu...
-Ma placi?o intrerup eu brusc.
-Kai... eu...
-Nu mai ocoli subiectul! Spune direct ca nu ma placi si gata! O sa imi fie mai usor. O sa te inteleg si nu o sa te fortez in vreun fel sa m...
-Kai, imi pare rau...
-Iti place Sehun asa mult? Daca vrei pot pune o vorba buna la el.
-Nu-l plac, Kai! Nu-l plac.
-Atunci de ce nu ma placi nici pe mine? E un alt baiat la mijloc?
-Nu Kai. Nu e nimeni... imi pare rau ca nu te pot placea...dar eu deja t-te iubesc.
Ramasesem imprietrit in fata ei, nu stiam ce sa fac sau ce sa spun. Nu mai simteam nimic in jurul meu de parca totul in jurul meu se oprise. Singurul lucru care ma anunta ca eram viu era inima care imi batea intr-un ritm haotic si parca voia sa iasa din piept. Sangele pulsa in vene atat de rapid incat aproape il simteam cum curge. Naeun m-ma iubeste? Chiar ma iubeste? De ce nu am vazut asta pana acum... de ce?
-Kai, esti bine?
-Nu! Nu sunt bine! Daca eram bine nu ma indragosteam nebuneste de tine in doua saptamani.spun si ma apropii de ea si o strang in brate. Te iubesc, Naeun! Si nu o spun doar de dragul de a spune ceva siropos chiar te iubesc.
-E prea devreme sa imi spui asta!
-Stiu bine ce simt. Te iubesc! Da, chiar te iubesc!
-Si eu, cred!
-Nu e nevoie sa o spui acum. Cand o simti. O sa astept cu nerabdare momentul ala!
-Te iubesc, Kai! Chiar cred ca e momentul...
O sarut scurt si ea roseste. Zambesc. Inima inca imi mai batea cu putere dar parca se mai linistise.
-Mergi cu mine la bunica?
-Bine!spune si imi zambeste scurt.

▫▫▫
*Perspectiva lui Naeun*
Ajunsesem la bunica lui Kai. Intram in azil tinandu-ne de mana. Imi placea sa ma tina de mana. Ma simteam protejata si in siguranta.
Mirosul de pastile si batrani ne-a lovit de la usa dar locul era curat si ingrijit. Mergeam incet pe holuri condusi de o asistenta de acolo care ne ducea spre camera bunicii lui Kai.
-Aici este! Va astepta de mult timp, domnule Kim.
-Multumim mult!spune Kai si apasa incet clanta si apoi inspira adanc.
O batrana care aducea putin la trasaturi cu Kai se iveste in fata usii.
-Nini!spune bunica lui si il ia in brate de parca nu mai avea de cand sa-i dea drumul.
-Bunico! Ce faci?
-Te asteptam! Esti bine? Cum te simti? Esti casatorit? Ea e sotia ta?spune batrana apropiindu-se de mine si apucandu-mi mana dreapta in mainile sale.
-Bunico, te cam grabesti! Ea e Naeun! E iu...
-Ce nume frumos ai! Eu sunt bunica lui Nini.
-Eu sunt Naeun,iubita lui Ka...Nini!spun chicotind usor.
-Haide! Luati loc!spune bunica lui Kai si ne face semn sa stam pe canapeaua din dormitorul ei. Azilul asta e foarte frumos mobilat. Au grija in adevaratul sens al cuvantului de batranii de aici.
-Mi-a fost dor de tine!spune mangaidu-l pe Kai pe mana.
-Si mie bunico, si imi pare rau ca nu te-am vizitat mai des...
-Nu-i nimic! Eu sunt bine aici! Voi cum sunteti? Cand va casatoriti?
-Suntem bine... cat despre casatorie...
-Nini! Nu asa te-am invatat! Lasa si fata sa vorbeasca.spune bunica lui iar el zambeste si zice:
-Spune-ne tu Naeun! Despre nunta,despre nunta!il lovesc usor in mana si ii soptesc "lasa ca vezi tu"
-Doamna Kim...
-Spune-mi "bunico"!
-Bunico, nunta... o sa mai dureze ceva pana ne casatorim. Ceva mai mult.
-Aha, te lasi greu,nu? Asa mama, sa nu accepti din prima!
-Bunico! Nu ii mai baga tampenii in cap.
-Nu mama, e adevarat!spune bunica lui Kai si radem cu totii.
-De ce tot insisti atata cu nunta asta, bunico?intreaba Kai.
-Pai vreau nepoti! Si necasatoriti nu merge! Vreau sa am nepoti cat mai devreme! Am deja 70 de ani si nepoti inca nu am! Ce tot asteptati?
-Auzi! Ce tot astepti?ma enerveaza Kai cu glumele lui.
-Kai! Termina!spun deja iritata de glumele lui deloc haioase.
-Kai? Cine e Kai?
-Eu sunt, bunico! Asa ma alinta ea!
-Eu ii zic, Nini! Nu-ti place Nini?
-Ba da! O sa ii zic Nini de acum,bunico!spun si chicotesc.

▫▫▫
-Nini, huh?spun eu lovindu-l pe Kai usor in umar in timp ce mergeam spre casa.
-Aishhh! Lasa-ma! Nu-mi mai aminti!
-De la ce vine?
-De ce ma intrebi pe mine? Bunica-mea imi zice asa!
-Haide! Sunt sigur ca stii de la ce vine. Spuneee!spun eu si topai ca o copilita in jurul lui.
-Parca esti o fetita de 5 ani!
-Am 6!spun continuand gluma.
-Da stiu!spune Kai si ma apuca de mana si merge inaintea mea.
-Kai! Putem sa mai stam pe afara?
-Putem oare?
-Da! Haide in parc.
-Ce vrei sa fac in parc? Sa stau sa joc sah cu batranii?
-Nu! Ne dam in leagane!
-Nu ma dau in leagan! Nu mai am 7 ani, Naeun! Nici tu nu mai ai!
-Ya! Nu mai strica cheful de viata oamenilor! Si nu mai fi asa artagos! Mergem si gata!

▫▫▫
*Perspectiva lui Kai*
-Hai si tu!spune Naeun inca balansandu-se in leagan.
-Am zis ca nu vreau!
-Kai! Esti.... esti...ahhh!
-Cum sunt?spun deja scos din minti de copilariile ei. Ma apropiam de ea tot mai mult iar ea opri leaganul.
-Kai...haide...nu reactiona asa.
-Asa cum?spun punandu-mi mana pe leagan pentru a-l opri complet din balansul ametitor.
-Kai...ma sperii.
-Naeun! Nu esti un copil. Intelege-ma cand iti zic ca nu vreau o chestie si nu mai insista asupra ei.
-Bine. Hai acasa!spune Naeun si se ridica de pe leagan plecand spre casa inainte fara a ma astepta.
-NAEUN! Asteapta-ma!spun pe un ton impunator. Nu am chef de fitele ei in momentul asta.
-Nu vreau.spune si merge inainte fara a intoarce nici o secunda capul sa vada daca o urmez.

Mai aveam aproximativ cinci minute pana ajungeam in statia de autobuz care ne ducea pana aproape de casa iar Naeun inca mergea in fata mea. Nu avea de gand sa ma astepte dar nici eu sa ma grabesc sa o prind din urma.

Se oprise in statia de autobuz si statea pe o banca si isi scosese telefonul si il butona fara a-mi acorda macar o clipa atentie. Ma opresc si eu in statie dar la aproximativ 5-6 metrii distanta de ea.

*Perspectiva lui Naeun*
-Naeun? Tu esti?aud o voce cunoscuta iar apoi o persoana cu un miros straniu de familiar se aseaza pe banca,langa mine. Ridic privirea si il vad pe...