Lost On You

Capitolul 25.

-Iubito! Nu iti zic prea des asa... dar o sa o fac mereu de acum. Aparatele au inceput sa bipaie putin mai tare decat normalul cu care Kai era obisnuit pana acum ceea ce l-a speriat groaznic.
-CHANYEOL! SEUNGHEE! CINEVA! AJUTOR!striga in timp ce ii strangea mana lui Naeun puternic.
-Rezista iubito! Rezista! CHANYEOL!
In secundele urmatoare apar SeungHee urmata de Suho speriati de tipetele lui Kai.
-Aparatele... bipaie... inima ei... ce e in neregula?Suho la auzul cuvintelor rostite de Kai se ingalbeneste la fata si se sprijina de perete lasandu-se usor in jos.
-Stati calmi... e bine... e de bine...
Inima ei raspunde semnalelor creierului ei... Ceva ce i-ai spus a fost auzit de ea si inima ei a inceput sa pompeze sangele cu putere mai mare. Siroaie de lacrimi i-au invadat chipul lui Kai care acum plangea si o privea pe Naeun zambind.
-Stiam ca ma auzi! Stiam asta, iubito!
-Ma duc sa il anunt pe domnul Park de asta. Suho, ramai aici?
-Merg si eu pe hol...vreau un pahar cu apa ca era sa lesin de frica.
-Bine!spune SeungHee si ii lasa pe Kai si Naeun din nou singuri.
-Iubito, ma auzi? Stiu ca ma auzi! Te iubesc... nu o spun doar pentru ca tu ma auzi...o spun pentru ca fara tine innebunesc mai rau decat o faceam langa tine. Langa tine innebuneam din cauza ta... fara tine... innebunesc in linistea aia acasa... cateva lacrimi se scurg de pe obrajii lui Kai pe cearceafuri udandu-le.
-Kai! Mi-a spus SeungHee tot ce s-a intamplat. Se poate trezi in curand.spune Chanyeol batandu-l pe spate usor pe Kai. Dar...
-Dar?
-S-ar putea ca dupa coma asta... sa aiba amnezie...nu in toate cazurile se intampla asta dar la majoritatea exista.
-Adica nu m-ar putea recunoaste?Nu nu e posibil, Chanyeol...
-Probabil va fi doar o amnezie temporara...dar sa speram ca nu va fi cazul.
-Pot ramane cu ea? Te rog, Chanyeol!
-Imi pare...
-Chanyeol! Nu o pot lasa singura acum! Te rog! Te rog mult!
-Imi pun serviciul in pericol...dar nu te pot refuza...ramai cu ea...
-Multumesc din suflet! Multumesc mult!
Chanyeol paraseste salonul lasandu-l pe Kai langa Naeun. Statea pe scaun si doar privea spre fereastra prin care cateva raze mici de soare incepeau sa isi faca aparitia. Se uita la ceasul de la mana si vede ca e abia 9:27. Isi aseaza cu grija capul langa mana lui Naeun si ofteaza scurt dupa care inchide ochii.

-Kai!se aude o voce suava care il face sa isi ridice capul. Era Naeun... chiar era ea? Se sterge la ochi nevenindu-i sa creada ca ea s-a trezit.
-Naeun? Te-ai trezit?spune si incearca sa o prinda in brate dar fata dispare lasandu-l pe acesta cu ochii in lacrimi. Deschide ochii brusc si priveste in jur. Naeun era tot acolo iar ochii ei erau tot inchisi. Isi sterge lacrimile cu maneca aspra a camasii si apoi ofteaza din nou. Visase. Visase ca ea se trezise...dar disparuse... se uita la ceas. Era 11:46. Dormise ceva timp. Priveste spre geam si vede ca afara incepuse ploaia. Ii placea ploaia. Se ridica de pe scaun dand drumul mainii lui Naeun si se indreapta spre usa. Iese in holul spitalului lasand in spatele lui usa sa se inchida incet.

Astepta in liniste sa i se faca cafeaua. Sunetul telefonului sau distruge linistea care era asternuta pe holurile spitalului. Cu o miscare lenta scoate telefonul din buzunarul blugilor negrii si raspunde agitat.
-Da?
-Domnul Kim JongIn,nu?
-Da! S-a intamplat ceva?
-Da! Dar sa speram ca este o veste buna.
-Ce?
-Domnisoara Choi Haneul a fost prinsa incercand sa paraseasca tara. Acum este arestata pentru 29 de zile pana ne vom asigura ca dansa a infaptuit acele lucruri de care dumneavoasta o acuzati.
-Ea ce spune?
-Dansa nu vrea sa vorbeasca cu noi pana nu ii soseste avocatul. Abia maine va veni si acesta.
-Bine...maine o sa vin si eu acolo. Vreau sa fiu de fata cand recunoaste ca aproape mi-a omorat iubita.
-O sa va anuntam cand sa veniti!
-Multumesc. Baga telefonul inapoi in buzunar, ia cafeaua de la aparat si se intoarce in salonul in care Naeun era conectata la acele aparate care o tineau in viata.
-Naeun...au prins-o. Nu ne mai poate rani. Maine ma duc sa vad cu ochii mei cum e bagata la puscarie. Ii apuca mana usor si ii sopteste un "te iubesc" dupa care ii saruta usor obrazul. Se uita spre mana lui care acum era impreunata cu a ei si vedea cum unul din degetele ei se misca. Se sterge la ochi crezand ca viseaza dar totul era cat se poate de real. Scoate telefonul din buzunar si il apeleaza pe Chanyeol care ii raspunde gafaind.
-Da Kai? Ce s-a intamplat?
-Naeun... Naeun... vino repede. Atat a reusit sa spuna si scapa telefonul jos.
La scurt timp apare Chanyeol care arata aproape la fel ca si Kai atunci cand venise prima data aici la Naeun.
-Ce e?
-A...a miscat degetele.
-Ce? Kai, fi mai clar... nu mai bolborosi cuvintele doar ca sa le intelegi tu!spune Chanyeol agitat.
-Naeun. Si-a miscat degetele. Naeun s-a miscat!aproape tipa el inca intors cu fata spre Naeun lasand cateva lacrimi de fericire sa i se scurga pe obraji.
-Cum a miscat? Adica... a miscat? Esti sigur ca ai vazut bine?
-Am vazut clar. Nu visam. Nu de data asta...
-Kai... asta e minunat. E pe drumul cel bun... se poate trezi mai devreme decat am sperat.
-Esti singur?spune Kai intorcandu-se cu fata spre Chanyeol si vazandu-l cum arata zambeste scurt. Stii, arati ca mine acum cateva zile... doar ca eu am impresia ca fusesem sifonat din alte cauze.continua el ridicandu-se in picioare si apucand cu doua degete gulerul camasii lui Chanyeol pe care erau care erau lasate cateva urme de ruj.
-Ba nu! Semnam niste hartii!spune Chanyeol frecandu-se la ceafa.
-Si puneai si stampile? Cu ruj? Ca vad ca ai pus una si pe camasa. Saracutul de tine, de la oboseala nu?
-Glumetule! Ti-a venit cheful de viata?
-Mereu l-am avut... dar cu cat ea se face mai bine, cu atat imi creste mie cheful asta...
-Aishh! Haiosule.spune Chanyeol si il loveste peste umar pe Kai.
-Cine e norocoasa?
-Ce sa fie?
-Vrei sa te cred? Haide, Chanyeol! Cine crezi ca te-ar mai crede ca semnai hartii dupa asta?spune aratand din nou spre semnul de ruj de pe camasa lui.
-Bine bine... nu razi daca iti zic, da?
-Daca nu e femeia de serviciu promit ca nu rad!spune Kai zambind usor.
-Ya! Nu ma injosesc atat! E...
-SeungHee? M-ai ascultat si i-ai spus?
-Mda...
-Si? Ce e asa rau? De ce incerci sa ascunzi asta?
-Yaa! E ciudat... dar ai avut dreptate... chiar o plac.
-Vezi! Idiotule! Daca nu apaream eu in viata ta, cine iti deschidea ochii?
-Ii deschideam eu.
-Haha! Glumele tale au cam expirat... ah da... maine o sa ma duc la politie. M-au chemat.
-Ce naiba ai facut?
-Nimic. Stai calm...doar ca au prins-o pe Haneul.
-Haneul...Haneul... a da! Aia de a adus-o in starea asta pe iubita ta?
-Mda...
-Lasa! O sa fie bine. Ea o sa se faca bine iar aia o sa... o sa...putrezeasca in puscarie.
-Sper sa fie asa. Sau cel putin sa ne lase pe noi in pace.